Pages

Tuesday, December 14, 2010

Acordaje Veritas gradele 1 si 2

La cererea unora, voi face din nou acordajele la distanta pentru Veritas, gradele 1 si 2. Am programat acordajele pentru sambata, 12 martie 2011, ora 14:00.

Nu sunt necesare alte acordaje pentru a primi acest acordaj.

Conditii necesare la primirea acordajului: va relaxat, eventual inchideti ochii, nu incrucisati mainile si picioarele si spuneti (fizic sau mental): sunt dispus(a) sa primesc acest acordaj de la Diana Pop.

Cursurile de gradul 1 si 2 le gasiti la:

http://www.scribd.com/doc/39121681/Curs-Veritas-Gradul-1

http://www.scribd.com/doc/40694255/Curs-Veritas-Gradul-2

Va mai recomand:

http://www.scribd.com/doc/27961486/Protectia-Psi

Durata acordajului difera, in functie de fiecare persoana. Poate dura 5 minute sau il veti simti tot restul zilei. Acordajul poate fi acceptat oricand dupa ora 14:00.

Un mic avertisment: un domn a repetat cateva minute in continuu fraza ca accepta acordajul, intensificand astfel senzatiile... s-a oprit cand i s-au inrosit mult palmele si n-a mai putut suporta usturimea... e suficient o singura data, pentru primirea acordajului :)



Pentru cei care doresc sa faca donatii, contul este :
Nume: Pop Claudia Diana
Banca: Transilvania, suc. Magheru, Bucuresti
IBAN: RO10BTRL04101201F12766XX

Monday, November 8, 2010

Visul dragonului

Eram biolog pe o nava de cercetare. Cutreieram spaţiul în căutarea unor planete cu condiţii favorabile vieţii. La un moment dat, am întâlnit o navă cosmică cu învelişul de natură organică. La o prima scanare, instrumentele noastre au detectat sisteme de întreţinere a vieţii, camere de locuit şi multe alte compartimente care nu înţelegeam la ce folosesc. Provocarea era mult prea mare ca să putem ignora acea navă. Am fost aleasă împreună cu câţiva colegi să cercetăm noua navă, nu pentru că eram mai deşteaptă decât alţii, ci din cauza specializării mele în xenologie şi a inconştienţei cu care îmi asumam riscuri inutile.
Nu mi-era frică, noua navă era inertă, plutea în derivă, deşi avea o sursă de energie de clasă M. În mod categoric, nu era o navă rapidă, mai degrabă una de transport de pasageri. Trebuia să verificăm de ce nu este locuită¸ce viruşi sau microbi au distrus populaţia ei. Poate găseam ceva în arhivele navei, care să ne îndrume. Era muncă de rutină şi necesita timp. Studiasem destule microorganisme ca să mă mai impresioneze. Singurul motiv pentru care acceptasem noua misiune a fost învelişul cornos al navei, acela merita cu adevărat studiat. Aş fi vrut să cunosc civilizaţia care a creat astfel de nave şi să le înţeleg logica, motivaţia pentru care au făcut astfel de aberaţii. Nu avea nici o noimă, dar un motiv trebuia să fie, iar eu voiam să-l descoper. Aceasta urma să fie misiunea mea, să descoper adevărata cauză a acestei anomalii. Colegii mei nu îmi împărtăşeau nici dilema, nici importanţa pe care eu o alocam navei.
Echipajul era mic, dar suficient de mare pentru un trai decent. Nava noastră de cercetare s-a îndepărtat iar noi am rămas singuri, pe nava aceasta complet necunoscută. Camerele erau neobişnuite pentru noi, nu aveau facilităţile cu care ne obişnuisem, iar asta frustra pe mulţi din echipaj. La ce se aşteptau însă de la o navă necunoscută? Ignoram inconvenientele. Am intrat în costum şi am ieşit în spaţiu, să studiez nava din exterior. O altă navetă s-a apropiat şi pasagerii au intrat în navă. În sfârşit, poate au ajuns unii din aliaţi, iar acum aveam personal calificat auxiliar, poate îmi găseam şi eu ajutoare, să studiem nava şi să putem schimba opinii constructive. M-am grăbit să mă întorc în navă.
Priveliştea a fost dezolantă. De cum am intrat, m-au aşteptat oameni cu arme. Noi nu aveam nici o armă! Ne ameninţau! Puteau discuta civilizat, de ce trebuiau să ameninţe? Nu înţelegeam ce se întâmplă. Colegii mei erau frustraţi; unul dintre ei era rănit şi nu îndrăzneau să îşi arate furia, dar eu vedeam tensiunea lor. Indiferent care au fost grozăviile suportate de ei, eu nu le-am văzut şi eram calmă. Comportamentul colegilor era ilogic şi inutil; rezistenţa lor ar fi putut determina noi victime, ceea ce nu era de dorit. Am început să discut cu bărbatul nou şi mai mic decât ceilalţi ocupanţi. El era şeful lor şi insista să fie numit „A.”. Ce nume mai era şi ăsta?! Nu-şi declara nici specializarea, nici numele complet. Nu înţelegeam ce voia, de ce insista să fie conducător. Ce sens avea toată nebunia lui? În societatea noastră aveam oameni pregătiţi să depisteze anomaliile, le repartizau sectoarelor pertinente şi ne ofeream voluntari pentru rezolvarea problemei. Ce însemna chestia asta cu condusul şi de ce trebuiau să asculte toţi de un singur om? Ceilalţi nu puteau să gândească? Noile limitări erau într-adevăr frustrante! Individul ăsta nici măcar nu ştia ce era necesar de făcut! Am încercat să discut cu el, să-l conving să le dea libertate colegilor mei să-şi facă meseria, dar mă loveam de un zid de incompetenţă şi nebunie. Cum să asculte oamenii mei de un om atât de incapabil şi de ilogic?!
Ne-au ţinut închişi în câteva camere. Nu se justifica această lipsă de judecată şi pierdere de timp. La un moment dat, oamenii înarmaţi au început să urle şi să se agite. A. era foarte nervos. M-a chemat pe mine, pentru că avusem tupeul să-l înfrunt şi „aveam curaj”. Ce era aia?! O nouă navă se apropia, seacă şi utilitară, cu arme la vedere. Trebuia să studiez intenţiile celor de pe nava nou venită. M-au lăsat cu o navetă pe navă şi au plecat, urmând să se întoarcă după mine într-o perioadă de timp prestabilită. Am coborât şi am avut intuiţia să mă ascund de pasagerii noii nave. Erau înarmaţi, la fel ca oamenii lui A. Nu doream să cunosc alţi nebuni ca el. Îi auzeam vorbind între ei şi anunţurile prin intercom. Căutau intruşii de pe navă şi aveau ordin să ucidă. Mi s-a făcut frică, nu aveam unde să mă ascund. Am găsit o trapă, am inceput să mă mişc prin structurile utilitare ale navei, iar ei mă urmăreau. De ce nu mi-a lăsat A. un mijloc de comunicaţie? Aflasem ce voiau pasagerii acestei nave şi eram îngrozită de frică. Urmau să ne distrugă nava! Iar eu aveam credinţa că nava era vie, era singura concluzie logică, iar organismele vii nu le ucideam dacă nu constituiau o ameninţare evidentă la adresa societăţii. Era imperios să mă întorc înapoi. Am incercat să caut navete, dar nu le găseam şi nici nu aş fi ştiut ce ar fi făcut A. dacă aş fi ajuns cu una dintre ele înapoi la navă. Probabil ar fi distrus-o, doar atât părea să fie capabil să înţeleagă. M-am ascuns ca un animal speriat şi am reuşit să ajung la punctul de întâlnire la timp. Eram îngrozită.
A. nu părea prea impresionat. Se pare că se aştepta la această situaţie şi era nervos. Nu avea suficient personal şi începuse să ne ameninţe ca să facem diferite treburi, în timp ce oamenii lui nu făceau nimic, decât ne ameninţau cu armele. Era normal ca ceilalţi colegi să îşi dorească să scape de ei; erau ca o molimă conştientă. Nu am fi vrut o astfel de molimă să ne ocupe şi planetele noastre. Era clar că trebuia studiată această ameninţare, iar acesta era domeniul meu. Am continuat să discut cu A. Într-un final, a fost de acord să îmi lase colegii să facă un minim de treburi care să ne asigure comfortul şi să studiem în continuare nava. Comportamentul lui A. era în continuare ilogic. Mă ţinea sub ochii lui şi zicea că eu reprezint ameninţarea. Colegii descoperiseră mecanismele de propulsie ale navei şi am reuşit să ne depărtăm de nava cealaltă şi pasagerii ei atinşi de aceaşi nebunie ca şi A. şi oamenii lui. Aceasta l-a mulţumit pe A. şi ne-a lăsat un grad mai mare de libertate. Ne puteam mişca în voie, cu excepţia unor sectoare, ca cel al propulsiei, unde nu puteam intra decât însoţiţi de oamenii înarmaţi. Trebuia să discut cu A. pentru fiecare din necesităţile zilnice, iar A. nu voia să înţeleagă decât de puţine ori. Mecanismele trebuiau întreţinute pentru a fi în stare de funcţionare! Am fi riscat să plutim în derivă, la fel cum găsisem nava la început. A. credea că îl mint şi că nava era de fapt a noastră...
La un moment dat, unul dintre oamenii înarmaţi a lui A. a intrat urlând. A. era furios; undeva în sectorul D major era o scurgere de energie imensă şi îi învinuia pe colegii mei. M-a trimis să rezolv problema şi să întrerup consumatorii. Îi era frică că nu vom mai putea naviga, datorită consumului mare de energie din sectorul D major. Mă supărasem şi eu. Cum de au fost atât de inconştienţi ceilalţi şi l-au provocat pe A.? Acum, alţi colegi erau închişi şi ameninţaţi cu moartea de către A.! De ce au fost atât de iresponsabili?!
Am depistat camera cu pricina cu ajutorul mecanismelor de control ale navei şi m-am îndreptat într-acolo. În mijlocul camerei are o fiinţă ciudată, ce părea să doarmă. Câteva dintre colegele mele erau acolo şi în camerele auxiliare acesteia. Făceau curat, amenajau locul, găteau; le tot spuneam să întrerupă, să închidă aparatele pe care le foloseau, dar refuzau să mă asculte. Nimic din ce utilizau ele nu sugera pierderea aceea imensă de energie. Şi ce era creatura aceea din mijlocul încăperii?!
O ignorau pentru că era paşnică. Discutaseră cu ea şi descoperiseră că făcea parte din navă, fiind susţinătorul conştiinţei navei. Trebuia să fiu mulţumită că teoriile mele se verificau, iar creatura din mijloc nu avea mare importanţă pentru ele: trăia ca să asigure condiţii suficiente de trai pasagerilor navei. M-am supărat şi mai mult. Nu era suficient că A. era furios şi ameninţa să ne ucidă colegii, acum mai găsisem o forma nouă de viaţă şi era ignorată total, acceptată doar ca să slujească. În mod evident, nebunia lui A. îmi atinsese şi colegele. Am folosit aparatura de comunicaţie şi i-am explicat lui A. situaţia. Credea că sunt eu nebună, susţinând că nava era vie; eu mă aşteptasem la o astfel de descoperire din momentul în care mă oferisem printre voluntarii desemnaţi să studieze nava. Totuşi, A. a fost de acord să mă lase să studiez acea creatură şi să verific dacă noua creatură era cauza pierderii de energie în acel sector. În fond, aceasta era singura concluzie logică.
Mi-am îndreptat atenţia asupra creaturii şi m-am dus lângă ea. Avea un corp lung şi gros cât corpul unui om, acoperit cu ceva aparent pufos, cu capul mare si asemănător unei reptile, iar o parte din el părea să se piardă în podeaua navei; erau într-un fel de simbioză, la cum se vedea la o primă impresie. A început să se mişte. Colegele îmi spuneau să o ating dacă vreau să comunic cu ea. M-am dus la ea si am început să o ating. Era un dragon tânăr, despărţit de familia lui; fugise din altă galaxie urmărit de indivizi cu gândirea asemănătoare lui A., în cochilia lui şi ajutase pasagerii pe care-i avuse. Se mai întâlnise cu nave similare celei de care fugisem noi, aşa îşi pierduse pasagerii şi a fugit iar, apoi a rămas în letargie, în aşteptare de noi pasageri care să nebeficieze de serviciile lui. Până acum, toţi se folosiseră de el! Era o cruzime! Nimănui nu îi păsase cu adevărat de el, nu se gândise la nevoile lui. Pe măsură ce discutam telepatic cu el, prin acea atingere, căci aşa ştia el să comunice, transmiţând iformaţia la nivel celular, am observat cum dragonul începe să lumineze. Devenea din ce în ce mai frumos, dar aparatura de verificare îmi arăta cum consumul de energie atingea cote alarmante. Nava era o extensie a lui, creată ca o favoare pentru pasageri, în semn de bunăvoinţă! El voia să comunice cu noi, dar nu-l înţelesese nimeni şi a aşteptat momentul în care omenirea ar fi fost pregătită pentru unul ca el.
L-am îmbrăţişat atunci. Voiam doar să-l înţeleg şi să-i înlătur chinul atâtor veacuri petrecute în derivă într-o galaxie străină şi răuvoitoare lui. Am început să-l mângâi şi să-l strâng în braţe şi să-i mulţumesc pentru bunăvoinţa şi ajutorul lui. Aş fi vrut să îl pot ajuta şi eu, să îl răsplătesc pentru toate câte a făcut pănâ atunci. El a început să îşi înlăture barierele autoimpuse, iar mie mi-a plăcut afecţiunea pe care mi-o transmitea el. Am început să-l iubesc şi ştiam că primesc acelaşi sentiment înapoi de la el. Mă simţeam ocrotită şi în acelaşi timp voiam să îl ocrotesc şi eu pe el. Ne acceptam reciproc şi asta ne umplea de pace. Am inceput să văd prin ochii lui...
A. era furios, nava de care fugisem de ajunse din urmă, iar eu pierdeam vremea în sectorul D major şi nu opream scurgerea de energie. La un moment dat, pereţii navei au început să se mişte, iar el s-a îngrozit: acum auzea şi el nava. Pereţii navei au inghiţit toţi pasagerii, lipindu-se de pielea lor şi modificându-le imperceptibil structura genetică, pentru a optimiza corpurile lor cu condiţiile de viaţă de pe planeta spre care ne îndreptam în viteză şi ascunzând în celulele lor frânturi din propria-i conştiinţă. Dragonul le oferise şi un perete translucid, de la bust în sus, cât şi mecanismele de comunicaţii. Dragonul se îndrepta cu toată viteza cu care putea el să se mişte înspre planetă. Nava străină ne ajungea din urmă şi a tras în noi cu toate armele. Nava noastră a explodat în bucăţi, iar noi ne îndreptam în capsulele nou construite spre suprafaţa planetei. Dragonul ne făcuse indestructibili!
Pe măsură ce coboram spre Pământ şi admiram copacii înalţi şi verzi, îmi auzeam colegii vociferând. Erau nemulţumiţi de situaţie, unul dintre ei, pe care-l vedeam prin peretele translucid, devenise aproape negru la piele; însă eu eram singura care a înţeles sacrificiul iubitului meu dragon. Aveam o nouă viaţă! Şi pentru asta, îl iubeam şi mai mult şi ştiam că nu-l voi uita niciodată. Încă mai port în suflet amintirea şi iubirea lui.

Saturday, November 6, 2010

Picaturile sufletului

Picăturile sufletului
de Andrei Stîngă
http://picaturile-sufletului.blogspot.com/



Era târziu, iar cartea atîrna din ce în ce mai greu. Iritat şi confuz, o trânteşte pe jos. "Ce nevoie am eu de mercur, de jupiter, de salpetru şi de sulf?" Se ridicã nervos, şi se îndreaptã cãtre geam. Ploua drept şi rar, o ploaie de varã. Citise undeva cã un anumit ordin de cãlugãri tibetani se antrenau numãrând picãturile de ploaie ce cãdeau pe creştetul capului lor. Erau convinşi cã dacã vor deveni conştienţi de fiecare, în decursul unei vieţi vor atinge Nirvana. "Nu cred sã fie atât de simplu," gândea tînărul. Se îmbracă şi iese pe uşã, afarã.
Avea o casã rãmasã de la bunicii sãi, casă în care, de altfel, se şi nãscuse. Din depãrtare ea pãrea sprijinitã de munte… era locul în care se simţea cel mai bine. Oraşul îl sufoca în ultima vreme şi vroia sã trãiascã sub cerul liber, precum dacii lui iubiţi. Locul era înconjurat de pãduri dese şi verzi iar lui îi plãcea ploaia. Profita de ocazie, când ajungea pe acolo, sã mai numere câţiva stropi de ploaie iar munţii îl ascundeau de restul lumii.
Apărea acolo singur, şi rareori vorbea cu vecinii aflaţi, totuşi, la o relativã depãrtare. Îşi închipuia cã aşa se trãia în timpuri imemoriale, atunci când oamenii trãiau întru spirit, nu grupaţi, unii lângã alţii, în diferite aşezãminte, ci dispersaţi, pe tot globul. Nevoia de comunicare nu exista cãci erau, toţi, în legãturã cu conştiinţa universalã. Aglomerãrile de oameni egoişti, credea el, crează o tensiune energeticã asupra pãmântului, secãtuindu-l. Oamenii la care se gândea el, participau la crearea şi susţinerea energiei pãmântului şi, implicit, a universului.

Uitându-se cu drag la munţii din jurul sãu, îi considera un fel de baterii de energie. Se gândea cã existã un motiv anume pentru care străbunii săi trãiau în special în zonele muntoase. Şi-ar fi dorit sã se nascã în acele vremuri. Sã trãiascã şi sã cunoascã acele mistere pierdute în negura timpului. Bunicul sãu îi povestea adesea despre strãmoşii lor din negurile timpului. Acei oameni bravi, care priveau moartea ca pe un prilej de bucurie fiind convinşi cã vor renaşte, mai glorioşi.

Îi plãcea sã cutreiere vãile şi dealurile din apropiere, imaginându-şi cum ar fi arãtat acele locuri şi oamenii care le locuiau, acum mii, sau chiar zeci de mii de ani. Noaptea o petrecea cu ochii aţintiţi către cerul înstelat. Îşi închipuia cã dacã s-ar fi uitat îndeajuns de mult la astre, ar fi început sã se mişte, numai pentru el, descriind înţelesuri ascunse. În fapt, de mic copil manifestase o afinitate specialã pentru misterele de orice fel.

Ploaia îl calma şi îi dãdea speranţe. Numãra picãturile de ploaie şi simţea cã se apropie, încet, de cer. Se plimba visător printre copaci şi i se pãrea cã aude vocea ploii răsunând din frunzele copacilor. Îi cânta un cântec strãvechi, despre ştiinţă, despre zei şi despre cuvinte. Ştia deja cã natura cuprinde toate tainele universului. Rãspunsul tuturor întrebãrilor sale era peste tot în jurul sãu. În fiecare frunză sau picãturã de ploaie, în fiecare zbor de albinã, rãspunsul, era peste tot în jurul sãu, dar lui îi lipsea înţelepciunea de a-l înţelege. Se gândea, adesea, ca însãşi fiinţa lui era o parte din rãspuns.

Siguranţa pe care i-o dãdea această ştiinţă era aceeaşi care îl ducea, deseori, în pragul nebuniei. „Dar de data asta va fi altfel.”, îşi spunea mergînd fără ţintă printre copacii fără vîrstă. Refuza sã mai gândeascã, sau să raţioneze, dorea doar sã simtã. Tânjea după acel rãspuns. Se săturase de căutări, trebuia sã devinã cãutarea însăşi. Sã devinã însuşi întrebarea şi rãspunsul. Reflecţiile ii veniserã, pe moment, de îndatã ce vãzuse o omidã suspendatã de o frunzã.

Se gândea la ea ca la un învãţãcel ce urmeazã a fi iniţiat în marele ordin al naturii. O creaturã remarcabilã. Nu reuşea sã îşi conteneascã admiraţia faţã de aceastã micuţã vietate. “Îşi începe viaţa ca o formã larvară, inferioarã. Este urâtã şi umflatã, se mişcă cu greutate, nu vede bine şi mãnâncã aproape întruna, aducând prejudicii naturii. Din pricina asta, nu doreşte nimeni sã o vadã. Dar, la un moment dat, nu se ştie de ce, omida hotãrãşte sã se schimbe. Sã devinã mai bunã. Şi începe sã mediteze închizându-se într-o frunzã, formând o crisalidã. Ea cunoaşte adevãrul universal valabil în jurul căruia gravitează totul. Dupã o perioadã, odatã ce e mulţumitã de transformare, ea pãrãseşte lãcaşul în care a ars sinele sãu impur, şi îşi ia zborul. În acel moment e deja un Iniţiat.”

Tânãrul se apropie timid de coconul în interiorul cãruia se desfãşura Marea Operă a Universului. Se aşeză pe iarba umedã, cu ochii aţintiţi spre el în timp ce ploaia îi încãlzea spatele. Se gândea că a judecat greşit, tot timpul acesta. Nu trebuia sã caute rãspunsuri, ci sã le aştepte aşa cum aştepţi soarele în fiecare dimineaţă. Aşa cum aşteaptă pămîntul ploaia binefăcătoare… Se aşeză în poziţia lotusului, îşi îndreptã spatele şi închise ochii. Începuse sã numere picãturile de ploaie, urcând, în gând, spre cer, dorind a pătrunde cu gîndul măcar această mică taină, agăţată de o ramură. Dupã un timp, auzea un alt glas al ploii, mai melodios, plin de speranţã. Îi cânta despre rãbdare, despre înţelepciune şi despre dragoste. Prin faţa ochilor minţii îi trec, pe rând, imaginea unei furnici care ducea un bob de grâu în spinare, o albinã încãrcatã cu polen, un pãianjen ţesându-şi cu grijã pânza şi multe altele care se perindau prin faţa ochilor minţii cu viteză crescîndă.

În scurt timp se făcuse mai frig şi îşi aminti de cât de schimbãtoare sunt lucrurile. Se gândea la toate, în timp ce ploaia îl uda pânã la piele. Dar nu mai simţea nimic. Era adâncit în contemplãri. Vedea cum toate lucrurile formeazã un întreg, cum toate lucrurile sunt reprezentãri ale aceluiaşi simbol, ale gândului primordial, de la care a pornit totul, şi care a existat dintotdeauna. Auzea, din depãrtãri, susurul izvorului ce îi înconjura casa. Sunetul acesta îi evocă timpul. “Apa este mereu aceeaşi şi la izvor şi la vãrsare şi între cele douã puncte. Este mereu aceeaşi apã. În acelaşi mod, timpul este mereu acelaşi. Trecutul şi viitorul sunt manifestãri ale prezentului. Doar privind viaţa prin cele trei dimensiuni poate cineva să îi înţeleagă rostul.” Se gândea la toate acestea când ploaia se opri. Realizase abia dupã un timp cã în jurul sãu era linişte, iar el încã mai numãra picãturile spiritului. Simţea cum spaţiul din jurul sãu se lãrgea, incluzând şi pâraiele, şi pãdurea, şi munţii devenind un amalgam difuz, neconturat. Casa se micşora şi se îndepãrta. Simţea că pluteşte, însã nu îndrãznea sã deschidã ochii. Încerca sã îşi imagineze unde se putea afla dar îi venea în minte numai imensitatea cosmosului. În cele din urmă, deschise ochii, timid…


Prima senzaţie pe care o simţi fuse una de imponderabilitate. Încercã sã caute un echilibru, dar în scurt timp îşi dãdu seama cã nu are centru de greutate. Abia apoi căpãtă senzaţia de vid. Se afla într-un vid, imens, infinit şi întunecat. Încercã sã respire, dar nu reuşi. Încercă sã îi cuprindã marginile, întinzându-se, dar nu reuşi. Nu ştia ce sã facã, şi devenea deosebit de confuz. Deodatã, însã, parcã dupã un veac de aşteptare, auzi un glas ca o pâlpâire. „Umple vidul.” Îi şopti vocea. „Dar cu ce?” se întreba, neluând în seamă provenienţa vocii.

Încerca sã îşi aducã aminte de lucrurile pe care le ştia, dar nu putea. Nu îi mai rãmãsese decât o conştiinţă, purã, primordialã. Nu putea decât sã îşi imagineze. Simţea nevoia de luminã, multã lumină, astfel că îşi imagină mulţi aştri luminoşi în jurul sãu. Acum vedea lumina, o simţea pătrunzându-l, încălzindu-l. Era acum o conştiinţã luminatã, se gândea. “Ce rost are atâta spaţiu, imens şi nesfârşit?” Ar fi trebuit sã îl umple, după cum sunase imboldul. Dar cu ce?
Începuse sã îşi dea seama cã orice gând ar fi avut s-ar fi materializat şi începu sã experimenteze în acest sens. Unele gânduri erau folositoare, altele nu, însă căpăta experienţă şi devenea din ce în ce mai sigur pe el.

Preocupat de intenţii creatoare ce se materializau într-o realitate nebãnuită, simţi, deodatã, la o distanţã de nedescris, o prezenţă stranie. Părea a fi un punct luminos. Dar era strãin de el… Descoperise cã putea simţi orice în întinderea aceea fãrã sfârşit şi, mai mult, întinderea îi pãrea a fi doar o extensie a sa. Dar asta era ceva diferit. Nu înţelegea de când, de unde şi cum apãruse. Se obişnuise cu stranietatea situaţiei în care se afla, aşa că nu îl mira prea mult incidentul. Se concentrã intens asupra lui, îl sondã cu atenţie şi descoperã întrânsul o altã întindere fãrã margini, dar plinã de luminã, închisã ca într-o cochilie goală. Lumina semãna cu a sa, însã ea exista independent de o sursã. Era o luminã purã şi deosebit de puternică, şi avea impresia că vibra. Se întreba ce rost are şi cum de exista, acolo, fãrã ca el sã fi voit asta. Se juca cu el, îl cântarea şi îl găsi straniu. Se hotărî să îl lase la locul lui, acolo unde l-a găsit, deocamdatã. Avea sã revinã la el.

Încerca sã îşi aminteascã ce a fost înainte de trezirea în vid. Avea unele senzaţii vagi însã renunţase sã se mai preocupe de asta. Acum crease diferite realitãţi, care se suprapuneau şi se pãtrundeau, iar înãuntrul lor experimenta. Crease diferite forme şi simboluri şi se juca cu ele. Observa cum interacţionau, cum se loveau şi se destrămau. Iar din ele lua naştere altceva, iar această recurenţă îl încânta.

Tot gândindu-se, la un moment dat, îşi pune o întrebare. “Ce anume îmi condiţionează existenta? Cum se face cã exist?” Concomitent cu desfãşurarea acestui gând, punctul luminos se materializã lângã el. Iarãşi punctul luminos. Îl mută, uşor, într-un alt loc. Nu se simţea pregãtit pentru orice ar fi însemnat acesta. Realiză, într-un târziu, cã putea sã se mişte în libertate, oriunde, şi oricât de repede ar fi vrut şi chiar să fie prezent în mai multe locuri deodată. Survola cu plãcere peste toate gândurile sale, şi le mãsura. Le gãsea bune. Dar simţea cã le lipseşte ceva. Simţea cã le lipseşte o dimensiune importantă. Cuprinse cu voinţa toate gândurile zămislite pentru a le analiza. Spera sã gãseascã vreun indiciu asupra ceea ce uitase. Îşi dã seama, într-un final, cã lipsea ceea ce el însuşi avea. Conştiinţă, viaţă. Îl încântă această realizare şi începu a reflecta asupra ei.

Din nou punctul străin se materializă lângã el. Întrezãrea o legãturã subtilã între gândurile sale şi existenţa punctului, dar nu putea concepe un alt plan în care aceasta s-ar manifesta, exterior celui în care se aflau. Ceremonios, emise un gând creator cãtre punct. Se aştepta la un fel de reactie. Nu sesiză, însă, nicio schimbare, nici în el, nici în jurul sãu şi nici în punct. Îl dădu, apoi, deoparte. Dar abia dupã o vreme începu sã se gândeascã la ce se întâmplase cu gândul sãu, direcţionat fiind, gând care pânã atunci se materializa instant. Deodatã punctul luminos se lărgi. A simţit acest fapt ca pe o îngustare a planului sãu. Se postă consternat în faţa punctului aflat la o distanţă considerabilă.
Încerca sã analizeze toate implicaţiile posibile ale acestei întâmplãri. Conchise cã dacã ar emite gânduri constant cãtre punct acesta ar sfârşi prin a-i distruge creaţia, şi poate chiar planul existenţial, în cel mai probabil caz. Nu ştia ce ar fi însemnat aşa ceva, însã gãsea cã nu era potrivit. Aruncă, prin puterea voinţei, punctul luminos departe, peste o infinitate de gânduri. Prezenţa lui o putea încă simţi, acolo, în depărtare, ca pe o pulsaţie constantă.

Între timp, creă numeroase simboluri şi elemente pe care le combina dupã cum i se pãrea potrivit. Pãstra ceea ce era bun, iar ceea ce era nepotrivit îl preschimba în altceva, mai potrivit. Obţinuse astfel o mare varietate de lucruri care îi plãceau şi pe care le modifica în continuu. Se hotãrî sã îşi creeze lui însuşi un astfel de simbol. Contură o formã izvorâtã din sinele sãu şi intrã în ea. Fiindcã el era plin de luminã, îşi trase un înveliş dur şi mat, peste el, pentru a păstra căldura în interior. Acum se gândea cã seamãnã cu micuţul sâmbure de lumină din depãrtãrile de nedescris. Această realizare îl încântă.
Îşi modela întruna forma pe care o numise corp. Îşi fãcuse braţe, mâini şi degete pentru a se juca cu gândurile sale manifestate. Îşi fãcuse picioare pentru a se plimba pe întinderile pe care le nãscuse. Era prima oarã când el se amesteca pe sine în creaţia sa. Şi hotãrî sã denumeascã toate lucrurile care izvorâserã din gândurile sale. Numai cã, de la o vreme, începuse sã îl frãmânte un alt gând. A creat atâtea lucruri, iar din interacţiunea lor au reieşit altele, noi. Existau atâtea lucruri, unele pentru altele şi unele din altele dar el era unul singur.

Se concentra, acum, încercând sã creeze un altul ca şi el. Dar nu aparu nimic. Se concentrã iarãşi. Nicio schimbare. Încerca sã modeleze, din diferitele corpuri pe care le avea la îndemână, ceva asemãnãtor sieşi. Clãdea un corp; acesta se plimba de colo-colo însã la primul contact cu un alt corp, se dezintegra. Se gândea cã poate îi trebuie şi lui luminã. Prinse şapte aştri şi în jurul lor clãdeşte un alt corp. Dar cãldura emanată distruge repede fragilul înveliş. Încercã fel şi fel de metode dar, mereu, corpul se destrăma. În urma lui rãmânea doar praf. Praf, care, de îndatã lua altã formã. Strãbãtea astfel, singur, nemãrginitele întinderi pe care le crease şi le umpluse cu gândurile sale. Se concentrã tot mai mult asupra unui singur gând.

Oare exista ceva mai mult decât tot ceea ce crease şi reprezenta el? Ceva infinit superior lui şi creaţiei sale? Se întreba cum s-ar fi manifestat un astfel de lucru, dacã el însuşi era capabil de atâtea lucruri. Atunci a început sã devinã curios. Nu mai fusese curios pânã atunci şi îi plãcea această provocare.

Îşi lãrgi sinele atât de mult încât cuprindea dintr-o privire tot ceea ce crease însã tot nu putea cuprinde cu braţele sau cu gândul, spaţiul în care se desfãşura. Alergã la nesfârşit dar nu ajunse nicãieri. Se hotãrî sã creeze alte lucruri, care sã umple pânã la refuz spaţiul. Se gândea necontenit la fel şi fel de forme şi simboluri pe care le amesteca, le schimba, le preschimba iar apoi le modela şi le denumea. Crease în neştire, zãmislise legiuni de corpuri şi de obiecte şi de forme şi de simboluri, care la rândul lor au generat alte mii şi mii de legiuni. Însã nu sesiza nimic diferit în jurul sãu. Avea aceeaşi senzaţie de întindere nemãrginită.

Ceva, totuşi, se schimbase. În sinea lui. Începuse sã oboseascã. Nu mai gãsea aceeaşi satisfacţie în creaţie. Îl obosea să vadă întruna şi întruna numai extensii de-ale sale. Se gândea sã încerce ceva diferit. Dar nu ştia ce. Nu îi venea nimic în minte. O eternitate a stat aşa, prins în letargie. Nu crea nimic, însã, puţin cîte puţin, raţiunea îşi fãcuse simţitã prezenţa. Iar în decursul unui eon o exersase pânã la gradul de ars immortalis. Cu ajutorul raţiunii despicase absolut tot ceea ce crease pânã atunci pentru a descoperi esenţa lucrurilor, acel ceva ce îi scãpase. Dupã milenii întregi raţiona cã nu a ajuns nicãieri, însã cunoştea absolut toate procesele prin care corpurile au prins formă prin gândul sãu şi se metamorfozaseră în nenumãrate altele. Cunoştea cu meticulozitate fiecare particulã divizibilă şi indivizibilă din întreaga sa creaţie. Dar esenţa tot îi scăpa. Credea cã trecuse de ea, credea cã intrase prea adânc…

La un moment dat, se gândi sã îşi disece corpul. Gândit şi fãcut! Ieşi în afara sa, şi îl sfãrâmă fãrã efort în mii şi mii de bucãţele - lumina se disipase, între timp. În urma sa, rãmîneau pe pãmânt doar vestigiile unui mãreţ lãcaş. Acum era ca la început… o conştiinţã, plus raţiune. Nu îi convenea forma abstractã în care se afla, şi îşi creă un alt corp, pe care îl ocupă de-a întregul. Acum era un alt fel de entitate, diferită faţă de cea dinainte. Presimţea acest lucru.
Era nemulţumit de sine şi nu îi plãcea această senzaţie. Cãuta cu raţiunea sã înţeleagã ceea ce se întâmplase cu el. Hotãrî sã îşi disece sinele abstract. A cãutat o modalitate prin care sã facã asta, dar consecinţele actului său îi apăreau atât de nepătruns, încât se hotărî să renunţe la aceasta idee. A petrecut o altă întindere inimaginabilă de timp în consideraţii filozofice asupra situaţiei sale. Pe mãsurã ce clipele treceau, devenea din ce în ce mai nemulţumit, din ce în ce mai confuz. Presimţea cã i se apropie sfârşitul dar nu înţelegea cum de ar fi fost posibil aşa ceva. Nu exista nimic care ar fi putut sã îi facã rãu, în afară de el însuşi. Şi nu ar fi lãsat niciodată sã se întâmple aşa ceva.

Încercã dupã un timp sã contempleze asupra ideii de nonexistenţã a sinelui sãu. Nu reuşea nici asta cãci numai simplul gând ar fi însemnat sã îşi anuleze propria existenţă. Iar aşa ceva era de neacceptat. Devenea din ce în ce mai neliniştit astfel că adună toatã creaţia la picioarele sale şi analiză pe fiecare în parte. Unde greşise? A umplut cât a putut, vidul… ce îi mai rãmânea de fãcut?
Pe măsură ce timpul trecea, începea sã mocneascã un alt sentiment în sinele sãu. Unul nou, dar teribil... furia. Simţea că muncise în van, cã irosise timpul fãrã un rost anume iar privind diferitele creaturi care orbecăiau fără ţintă, furia i se înteţea, alimentatã de nelinişti. Stãtea şi contempla asupra fiecărui corp, asupra fiecărui simbol. Pe toate le diseca cu raţiunea, dar nu descoperea nimic. Furia creştea în clocotind în el.
Ajunse într-un final la una din replicile sale, tentativã eşuată de a crea unul asemănător sieşi. Aceasta stãtea cuminte, rezematã de o stâncã. Peste puţin timp avea sã se sfãrâme, căci ăsta era destinul replicilor sale. Iar din praful rezultat se năştea o altă replică, care suferea acelaşi destin. Se îndreptã molcom cãtre cel rezemat de stîncă şi se aşezã lîngă el, contemplându-l. Avatarul său, cel fad, se întoarse şi îl atinse… prefãcându-se pe loc în praf. Întâmplarea asta, nu înţelegea nici el de ce, îl înfuriase foarte tare.

Adună de îndată toate replicile la un loc şi le zdrobi fãrã prea mult efort. Îi fãcea plãcere. Nu mai trăise acest simţământ şi nu simţea remuşcări în privinţa asta. Adună apoi câteva simboluri şi le frãmântă laolaltã. Plămădi un alt eu de-al sãu, pe care îl distruse fără a sta pe gânduri. Îi plăcea această nouă situaţie.
Distruse în neştire tot ceea ce crease de-a lungul multor întinderi nemãsurate de timp. Şi îi fãcea plãcere. În jurul sãu totul se transforma în praf, dar nu mai renãştea nimic, nu se mai preschimba nimic. În curând era înconjurat de vaste întinderi deşertice. Vântul pe care îl crease pentru a-i curăţa de praf mâinile creatoare, acum crea dune de nisip. El, mãreţul creator, era, preţ o clipã, invidios pe propria sa creaţie cã putea crea asemenea forme maiestuoase. El nu se mai simţea în stare, nu mai vroia sã creeze, ci doar sã distrugã. Asta era pasiunea lui acum.
Raţiunea nu îl mai ajuta, nu mai avea ce sã disece. Alerga şi scotocea peste tot. Nu mai gãsea nimic de distrus. Totul, în jurul sãu, era o vastă întindere deşertică. Asta şi aştrii luminoşi. I se pãrea cã şi aceia s-au mai stins.

Rotindu-şi privirea asupra nesfârşitelor întinderi unduitoare şi prăfuite avu impresia cã vede ceva în depãrtare. Se îndreaptã încet, dar lacom către punctul de interes. Apropiindu-se ceremonios, realizã cã descoperise punctul luminos, al cărui înţeles îl eludase dintotdeauna. Îl cuprinse o bucurie fãrã margini… dar pãtatã de puţin sadism ascuns.
Îl gãsi pe jumãtate îngropat în nisip. Îl ridicã şi îl ţinu în palmã, era cãlduţ. Observã cã propriul sãu corp era întunecat în comparaţie cu punctul luminos. Iar odatã cu asta, îl cuprinse realizarea cã nu işi mai putea părăsi corpul. Nu se mai putea desprinde de el. Se simţea captiv iar asta îl înfuria şi mai tare. Raţiunea sa depăşise pragul de artă şi înarmat cu ea începe sã sondeze cu încredere punctul luminos. Dar de data asta lumina sa pură îl orbi. Nu îi mai putea suporta strãlucirea, şi cazu la pãmânt, îndurerat. Se afla iarãşi înconjurat de vid... dar acum îi era captiv, nu avea unde sã fugã, era prizonierul propriei sale creaţii, pe care nu o mai putea distruge. Într-un final se linişti în nemişcare.

Vântul îşi facea treaba liniştit, mutând dunele când aici, când colo, acoperind mãreţul creator, puţin câte puţin. Trezit dintr-un somn adânc, se ridică şi încearcã sã se mişte. Îşi aducs aminte, vag, de libertatea de odinioarã. Acum era orb, obosit şi încarcerat. Cotrobãi aşa, în neştire, multã vreme. Ar fi dorit sã se izbeascã de ceva, de orice. Dar nu mai rãmãsese nimic. Mergea fără direcţie, reluând, în memorie, tot ceea ce se întâmplase, calculând, plin de regret, toate gesturile şi gândurile pe care le avusese. Era încã furios...dar pe sine. Singur a ajuns acolo. Nu mai avea ce sã învinuiascã decât pe sine.

Se opri din mers, în cele din urmă. Stãtea culcat, pe nisipul rece. Nu mai simţea cãldura aştrilor de multã vreme. Probabil se stinseserã şi ei. Îşi aminti cum, odinioarã, orice gând al sãu se materializa. Îi era ciudã pe sine, şi în acelaşi timp se compătimea. Renunţã, în cele din urmã, la astfel de gânduri... În timp, vântul mişcase dunele de nisip încoace şi încolo la nesfârşit. Pânã când, el, dispãruse aproape de tot, sub nisip. În urma frigului corpul său măreţ împietrise iar el nici nu băgase de seamă. Semãna cu un vestigiu al unei civilizaţii demult apuse, pe care nisipul îl înghiţise încetul cu încetul.


Prin negura timpului şi a spaţiului... vântul muta nisipul, şi odatã cu el punctul de luminã, o eternitate întreagă, prin vastele întinderi fãrã de sfârşit. La un moment dat punctul luminos, în mişcarea sa ciclică, asemenea samsarei, prin marea de nisip, se opri. Dãduse peste un corp împietrit, din vremuri imemoriale. Înãuntrul sãu, dormita adânc, o conştiinţã.

Lângã unica sursã de cãldura din acel plan existenţial, relicva se încãlzi treptat. Cãldura strãpunse învelişul adamantin şi ajunse pânã la conştiinţã. Aceasta, învãluitã în cãldură, se dezmorţi cu greu. Dupã atâta timp uitase până şi cine sau ce era. Amintirile îi reveneau încet şi dureros, susţinute de cãldura ce îl înconjura. Se simţea odihnit, împăcat. Îşi recăpătă o oarecare senzaţie de mobilitate şi dintr-o sforţare, ce pãru a dura o eternitate, reveni la suprafaţa pãmântului. Ţinea în palmã, punctul luminos. Îi era foarte drag, acum.

Era încã slãbit, iar frigul era greu de îndurat. Stătea ghemuit şi ţinea punctul aproape de el ca şi cum ar fi fost cel mai preţios lucru. Retrãia vaste întinderi de timp, începând cu ultimele amintiri, încercând sã ajungã cât mai adânc în memoria sa greoaie. Odată cu amintirile venea şi resemnarea, căci era împăcat cu soarta sa, şi simţea cã, în curând, îşi va încheia existenţa. Vroia sã îşi aminteascã totul, şi mãcar pentru o singură datã, sã retrãiascã magia şi puterea vieţii sale de odinioară.

Ghemuit şi înfrigurat, îşi numãrã amintirile. Acel punct luminos îi era şi mai drag. Regreta faptul cã nu a înţeles niciodatã însemnãtatea sa, nici mãcar acum. Dupã atâtea întinderi de timp regretul acesta era singurul sentiment care îl mai încerca. Era un regret sincer izvorât din adâncul sãu. Ţinea punctul în palme şi deşi nu îl mai vedea îşi aducea aminte de strãlucirea lui din vremuri uitate de timp. I se pãrea ciudat că, deşi atâta vreme se scursese, nu mai rãmãsese decât el – conştiinţa întrupată – şi punctul luminos.

Exact în momentul în care gândul acesta lua formă, îşi aduse aminte, cã odatã, demult, tare demult, a emis un gând timid cãtre punct din palma sa iar acesta crescuse puţin. O razã de speranţã pătrunse în mormântul său, deşi nu înţelegea de unde venea acest impuls. Încercă sã emitã un gând cãtre punctul luminos dar nu reuşi cãci simţi greutatea închisorii sale. S-ar fi dat bãtut, s-ar fi predat în linişte somnului etern şi liniştitor dar speranţa prinse a vieţui în sinea sa. Era ca o luminã, dar dureros de slabã. Se concentrã asupra speranţei, iar aceasta crescu încet, foarte încet... dar sigur. Se concentã din rãsputeri, dar îi era tare greu, carcasa rigidă îl apăsa.

În cele din urmă ajunse la o decizie, de rezultatul căreia nu era sigur. Astfel ridicã punctul luminos la nivelul buzelor sale vineţii şi îl înghiţi. Nu ştia ce va însemna acest gest, nu bănuia implicaţiile sale. Spre surprinderea sa, însă, odatã ajuns în sinele sãu, punctul luminos se contopi cu speranţa. Iar aceasta arse şi mai puternică. Înflãcãrat de aceastã nouã forţã, îşi concentrã, cu toatã energia rãmasã, toate gândurile şi simţirile, amintirile şi trãirile, cãtre acel punct din interior său. Putea foarte bine sã însemne sfârşitul conştiinţei sale dar chiar şi aşa, ar fi fost o eliberare. În orice caz... faptul era consumat.

Ceva nesperat se întâmplă... Punctul luminos începu să crească, şi tot creştea în continuare. Crescu atât de mult încât la un moment dat corpul pietros şi vânãt a fost ars în întregime de cãldura degajatã. El – conştiinţă – se abandonase complet în voia luminii. Raţiunea pierise demult, nici nu işi amintea când. Reuşise sã se elibereze iar acum era din nou luminos şi plin de cãldurã. Acum înţelegea cã lumina aceasta provenea din altă parte, de la conştiinţe mult superioare sieşi. Era din ce în ce mai încântat pe mãsurã ce se inunda şi se contopea, în acelaşi timp cu acea luminã feerică şi purã.

Lumina creştea în continuare, acoperind întinderile de nisip, reclădind tot ceea ce el distrusese şi în acelaşi timp însufleţind toate corpurile, simbolurile şi elementele. El înţelese în sfârşit, că acea sursă de lumină, neînsemnat de mică era ceea ce cãutase dintotdeauna şi a fost mereu în preajma sa. A zâmbit în sinea lui şi s-a contopit pe de-a întregul cu lumina.


***
Tânãrul nostru stãtea întins pe iarba verde, plinã de rouã. Se trezi încet şi complet odihnit, cum nu mai fusese de multã vreme. Razele soarelui îl gâdilau discret. Pesemne cã obosoeala îl doborâse, şi, cândva în timpul nopţii, adormise. Visul îi era încã proaspãt, în minte. Nici nu avea cum să îl uite, căci comporta multe înţelesuri ascunse, numai de el ştiute, deşi nu era, deocamdată, conştient de ele.

Se uită înspre ramura copacului dar Omida era deja un Iniţiat, avea sã ducã o viaţã scurtã, dar realizase o rotaţie completã şi îi lãsase şi un cadou. Întinse mâna cãtre coconul deschis şi scoate cele câteva fire de mãtase din el. Le băgã în buzunar cu grijã şi plecã îngândurat spre casã. Pe drum se adâncise în reflecţii, însă avea altă privire, altă purtare decît de obicei.

Ajunse pe poteca îngustă ce duce către casa sa, parcă mai frumoasă, mai colorată acum decât ultima oară când a văzut-o. De fapt, toate plantele, toţi copacii, toate florile, păsările, pietrele din drumul său sunt mai colorate şi mai pline de viaţă. Nu era foarte sigur de unde şi cum survenise această schimbare, însă o voce din interiorul său îl linişti, iar acest lucru îi conferi o stare de bine şi o voiciune cum de mult nu mai încercase.

Intrã în camera sa, fără întârziere, ridicã tomul de pe jos şi se aşezã hotărât în fotoliul său preferat. Număra, cu privirea aruncată pe fereastră, către ceruri, picăturile sufletului său...

Wednesday, October 20, 2010

Monday, October 11, 2010

Meditatii

Meditaţii

5.1. Cubul lui Metatron
Ne relaxăm, închidem ochii, picioarele şi mâinile stau relaxate, fără să le încrucişăm. Inspirăm pe nas şi expirăm pe gură. Tot corpul se relaxează. Ne imaginăm locul cel mai relaxant pentru noi, în care să ne aflăm. Poate fi într-o poiană, în propria cameră, pe plajă, suspendaţi în spaţiu, în afara planetei... orice ne atrage cel mai mult. Acest loc special, doar al nostru personal, poate fi modificat oricând dorim. Poate fi chiar aici, în locul în care vă aflaţi acum şi în poziţia în care sunteţi. Acum ne imaginăm simbolul SCRIB în faţa noastră. Poate fi desenat cu propria mână, poate fi o inscripţie, un joc de lumini, este bine oricum dorim să ne imaginăm. Observăm cum simbolul începe să lumineze, din ce în ce mai puternic. Lumina simbolului deschide o poartă între dimensiuni, prin care păşeşte în faţa noastră arhanghelul Metatron. Îi mulţumim că a venit la cererea noastră şi ne oferă ajutorul său şi îl rugăm să ne dea cubul său, metatron ne oferă un cub transparent, de energie. Intrăm în el şi ne simţim din ce în ce mai bine, protejaţi şi energizaţi. Mulţumim pentru dar şi deschidem ochii.
Este util să faceţi această meditaţie înainte de somn şi să vă imaginaţi că dormiţi în interiorul cubului; vă va proteja de interferenţe nedorite din partea altora pe parcursul nopţii.

5.2. Perdeaua de lumină
Ne relaxăm, închidem ochii, picioarele şi mâinile stau relaxate, fără să le încrucişăm. Inspirăm pe nas şi expirăm pe gură. Tot corpul se relaxează. Ne imaginăm locul cel mai relaxant pentru noi, în care să ne aflăm. Poate fi într-o poiană, în propria cameră, pe plajă, suspendaţi în spaţiu, în afara planetei... orice ne atrage cel mai mult. Acest loc special, doar al nostru personal, poate fi modificat oricând dorim. Poate fi chiar aici, în locul în care vă aflaţi acum şi în poziţia în care sunteţi. Acum vizualizaţi în faţa ochilor o perdea de lumină, strălucitoare. Lumina poate avea orice culoare doriţi, albă, aurie, galbenă... nu are importanţă culoarea luminii, ci faptul că această lumină este cea mai comfortabilă lumină pe care aţi privit-o vreodată. Prezenţa acesteia vă linişteşte şi vă face să vă simţiţi din ce în ce mai bine. Vă relaxaţi şi priviţi perdeaua de lumină strălucitoare. Acum păşiţi prin perdeaua de lumină. Veţi observa cum toate grijile, spaimele si gandurile voastre negative rămân în urmă, ca un fum care se desprinde de dumneavoastră, pe măsură ce intraţi prin perdeaua de lumină. Priviţi în faţa dumneavoastră. Veţi observa mai multe personaje; ei sunt ghizii dumneavoastră spirituali şi îngerii păzitori personali. Mulţumiţi-le pentru sprijinul acordat până acum. Discutaţi cu ei. Vă întoarceţi înapoi prin perdeaua de lumină şi vă ocupaţi locul dumneavoastră în acest univers. Deschideţi ochii.

5.3. Reiju Veritas (iniţierea pe al treilea ochi)
Ne relaxăm, închidem ochii, picioarele şi mâinile stau relaxate, fără să le încrucişăm. Palmele sunt îndreptate în sus, mâinile relaxate, eventual pot sta pe genunchi. Inspirăm pe nas şi expirăm pe gură. Tot corpul se relaxează. Ne imaginăm locul cel mai relaxant pentru noi, în care să ne aflăm. Poate fi într-o poiană, în propria cameră, pe plajă, suspendaţi în spaţiu, în afara planetei... orice ne atrage cel mai mult. Acest loc special, doar al nostru personal, poate fi modificat oricând dorim. Poate fi chiar aici, în locul în care vă aflaţi acum şi în poziţia în care sunteţi.
Acum ne conectăm la Sursă şi ne imaginăm o rază de lumină care porneşte de la Sursă şi se opreşte în palma dreaptă. Ne relaxăm şi simţim energia binefăcătoare în palmă. Ne imaginăm o altă rază de lumină care porneste de la Sursă şi se opreşte în palma stângă. Respiram profund, ne relaxăm şi simţim energia în palma stângă. Acum ne imaginăm o a treia rază de lumină, care porneste de la Sursă spre creştetul capului. Suntem conectaţi la Sursă, prin cele 3 raze de lumină, pe care le simţim în palme şi în creştetul capului. Permitem energiei binefăcătoare să-şi continue drumul în interiorul organismului. Cele 3 raze se intâlnesc în centrul pieptului, se unesc şi apoi coboară în jos prin organism, ieşind prin tălpi. Această energie curăţă tot ce este rău în organism, tot ce este negativ şi nedorit.
Acum ne îndreptăm atenţia asupra culorii energiei pe care o primim. Poate avea orice culoare, nu este obligatoriu să fie albă. Prima idee care vă vine în minte este cea adevărată. Este energia pe care noi o folosim în mod obişnuit, este energia care ne alimentează, cea corespunzătoare structurilor noastre bioenergetice. Privim liniştiţi această lumină. Vizualizaţi cum culoarea luminii se modifică treptat, până când devine de un alb strălucitor. Vă relaxaţi câteva momente şi absorbiţi în organism această energie luminoasă. Este posibil să observaţi şi alte fenomene; nu vă speriaţi, este ceva obişnuit şi perfect normal. Sunt darurile de care aveaţi nevoie, indiferent dacă e vorba de sfere de lumină sau alte forme energetice. Deschideţi ochii.
Această meditaţie este foarte eficientă pentru curăţarea energetică a organismului, înlăturarea anumitor blocaje, ridicarea vibraţiei personale, refacerea câpurilor, protecţie împotriva atacurilor energetice. Efectele sunt de durată şi deschide al treilea ochi (amplifică vizualizarea mentală intuitivă), motiv pentru care a primit iniţial denumirea de acordaj pe al treilea ochi.


5.4. Iniţierea cu arhangheli - acordaj Seichim (Sekhem = SKHM)
Începem inspirând adânc pe gură şi expirăm la fel pe nas. Relaxează-te. Simte legătura cu pământul şi întinde-ţi rădăcinile până in adâncul pământului, fixându-le acolo. Priveşte lumina divină care creşte ca o coloană din cea mai pură lumină, albă strălucitoare şi care te învăluie. Energia Pământului se ridică spre lumină iar lumina divină trece prin tine. Acum eşti conectat cu Pământul, împământat şi centrat.
Acum îngerii încep să se adune în jurul tău. Înaintea ta stă Rafael, în spatele tău stă Gabriel, la dreapta ta Mihail şi la stânga Uriel. Ei formează o cruce. Acum se formează primul triunghi al hexagramei Merkabei, baza piramidei de la Cer spre Pământ. Înaintea ta e Sariel, în dreapta-spate e Jarahmeel şi în stânga-spate este Raguel. Acum se formează al doilea triunghi, cel al piramidei de la Pământ la Cer. În dreapta-faţă este Zadkiel, în stânga-faţă este Raziel şi în spate este Jophiel. Hexagrama este acum completă. Arhanghelii stau în jurul tău şi te protejează.
Vizualizează o stea strălucitoare chiar deasupra capului tău. Ea are o aură de lumină în jurul ei. Vezi cum steaua creşte în strălucire în timp ce intonezi o mantră (Tetragrammaton, Yod heh vau heh, Aoum, Mmmm, orice doreşti tu). Acum îţi întinzi rădăcinile tale către centrul pământului şi simţi conexiunea cu Pământul. Te conectezi la Sursă. Simţi energia Sursei intrând prin creştetul capului. Deasupra coroanei este Metatron şi Shekinah. Sursa este Unitatea şi lumina tuturor. Metatron şi Shekinah sunt dualitate, unul şi totuşi doi. Doi ce curg într-unul singur mereu.
Metatron şi Shekinah, vă rugăm sa vă conectaţi la noi şi la SKHM, să ne ghidaţi în această iniţiere cu Unitatea Sursei şi SKHM. Simţi cum îngerii ghidează şi controlează energia. Ei plutesc deasupra coroanei, chiar deasupra ta, conectându-te la Sursă. Energia intră prin coroană şi trece prin corpul tău, scurgându-se în Pământ. Relaxeză-te şi se simte energia pulsând în corpul tău.
Chemăm acum primul înger. Arhanghelul Jophiel se apropie. El îşi pune palmele pe capul tău, te conectează la SKHM şi energia îngerilor, trimiţând energie în tot corpul tău. El spune: "Primeste trezirea , frumuseţea în tot ceea ce vezi.. Te conectez la SKHM, frumuseţe şi iluminare. Îţi aduc SKHM pentru a te ajuta să găseşti lumina din interioarul tău". Jophiel pune palmele pe creştetul tău şi trimite SKHM în coroană. Vezi raza de lumină albă şi SKHM coborând prin capul tău, în corp. Relaxează-te şi simte energia pulsând în corpul tău.
Se apropie Arhanghelul Uriel. El îşi pune palmele pe capul tău, te conectează la SKHM, şi trimite energie prin coroană în corpul tău. El spune: "Primeşte înţelepciunea şi profeţia. Te conectez la SKHM şi iti ofer ochii spiritului." Uriel pune palmele pe fruntea şi ceafa ta, şi trimite SKHM şi darul său în al treilea ochi. Simte pulsaţia energiei în al treilea ochi şi în restul corpului.
Acum se apropie Arhanghelul Raziel. El îşi pune palmele pe capul tău, te conectează la SKHM şi energia îngerilor, trimiţând energie în tot corpul tău. El spune: "Eu sunt dătătorul Misterelor Divine. Te conectez la SKHM şi iti ofer cunoşterea lucrurilor ascunse". Raziel îşi pune palmele pe gâtul tău şi trimite SKHM în gât. Vezi cum SKHM coboară prin cap şi prin gât, în corpul tău. Relaxază-te şi simte energia pulsând în corpul tău.
Se apropie Arhanghelul Jarahmeel. El îşi pune palmele pe capul tău, te conectează la SKHM şi energia îngerilor, trimiţând energie în tot corpul tău. El spune: "Primeşte îndrumarea, iertarea şi compasiunea. Te conectez la SKHM şi la îndrumarea divină din viaţa ta. Eu îţi arăt căile ascunse şi fie ca lumina să îţi arate calea ta". Jarahmeel îşi pune palmele pe inima ta transpersonală şi trimite SKHM în sufletul tău. Vezi cum SKHM coboară prin capul tău şi prin suflet. Relaxează-te şi simte energia în corpul tău.
Acum se apropie Arhanghelul Gabriel. Ea îşi pune palmele pe capul tău, te conectează la SKHM şi energia îngerilor, trimiţând energie în tot corpul tău. Ea spune: "Primeşte renaşterea şi transformarea. Te conectez la SKHM şi la energia schimbării. Îţi aduc SKHM pentru a te ajuta să găsesti cunoaşterea misiunii tale pământeşti". Gabriel pune palmele pe inima ta şi trimite SKHM în inimă. Vezi cum SKHM coboară prin capul tău şi inima ta. Relaxează-te şi simte energia pulsând în corpul tău.
Se apropie Arhanghelul Zadkiel. El îşi pune palmele pe capul tău, te conectează la SKHM şi energia îngerilor, trimiţând energie în corpul tău. El spune: "Primeşte mila şi dreptatea. Te conectez la SKHM şi te sfinţesc cu Sursa care e mai presus de orice. Îţi aduc skhm ca să te ajut să găseşti lumina milei". Zadkiel pune palmele pe stomacul tău şi trimite SKHM acolo. Vezi cum SKHM trece prin capul tău şi prin plexul solar. Relaxează-te şi simte Energia în corp.
Acum se apropie Arhanghelul Mihail. El îşi pune palmele pe capul tău, te conectează la SKHM şi energia îngerilor, trimiţând energie în corp. El spune: "Primeşte puterea iubirii şi puritatea şi puterea Sursei. Eu îţi aduc SKHM ca să te ajute să îţi găseşti puterea interioară şi să înlături blocajele". Mihail îşi pune palmele pe buricul tău şi trimite SKHM. Vezi cum SKHM trece prin capul tău şi prin buric. Relaxează-te şi simte energia în corpul tău.
Se apropie Arhanghelul Sariel. El îşi pune palmele pe capul tău, te conectează la SKHM şi energia îngerilor, trimiţând energie în corpul tău. El spune: "Primeste cunoaşterea, vindecarea şi credinţa. Te conectez la SKHM şi la Sursă. Sunt prinţul al Prezenţei Unităţii (Unicului), ceea ce-ţi aduc eu te va ajuta să poti să vezi Divinitatea din tine". Sariel pune mainile pe bazinul tău şi trimite SKHM în chakra rădăcină. Vezi cum SKHM trece prin capul tău şi prin chakra rădăcină. Relaxează-te şi simte energia în corpul tău.
Se apropie Arhanghelul Rafael. El pune palmele pe capul tău, te conectează la SKHM şi energia îngerilor, trimiţând energie în corp. Rafael îţi ia cu dragoste mâinile. El spune: "Eu sunt medicamentul lui Dumnezeu, primeşte vindecarea în inima ta, în mintea ta şi în tot ceea ce eşti. Te conectez la SKHM şi la Vindecarea de la Sursă. Am adus SKHM pentru a te ajuta să găsesti lumina vindecătoare, care înlătură toate blocajele, toată negativitatea şi toată frica". Rafael îţi ţine palmele şi trimite SKHM în palme. Vezi cum SKHM trece prin capul tău şi prin palme. Relaxează-te şi simte energia în corpul tău.
Se apropie Arhanghelul Raguel. El pune palmele pe capul tău, te conectează la SKHM şi energia îngerilor, trimiţând energie în corp. El spune: "Primeşte Prietenia lui Dumnezeu, pentru că tu eşti un gardian, care este una cu Pământul şi Sursa. Eu te conectez la SKHM şi Pământ. Îţi aduc SKHM ca semn al prieteniei lui Dumnezeu cu care eşti unit cu Sursa a tot". Raguel îşi pune palmele pe picioarele tale şi trimite SKHM în picioare şi în pământ. Vezi razele de lumină albă şi SKHM ce trec prin capul tău şi prin picioare. Relaxează-te şi simte energia în corpul tău.
Relaxează-te câteva momente şi simte-ţi corpul. Simte prezenţa îngerilor în jurul tău şi ştii că eşti pentru totdeauna legat de prezenţa Unităţii şi de energia SKHM. Fiecare înger trece încă o dată prin faţa ta, pune palmele pe capul tău şi te binecuvântează. Ei sigilează conectarea la Sursă. Eşti pentru totdeauna conectat.

Noţiuni despre SK şi trezirea spirituală

Noţiuni despre SK şi trezirea spirituală

Ce este Şarpele Kundalini (SK-ul) sau energia Kundalini, cum i se mai spune? „Kundalini este energia care se află în stare latentă în trupul uman. Când aceasta forţă este trezită, ea se ridică de-a lungul coloanei vertebrale către chakra creştetului. În momentul în care Kundalini începe să se trezească, omul va simţi curenţi energetici puternici de-a lungul coloanei vertebrale, manifestaţi permanent – ziua şi noaptea”. Cam acesta este tipul de informaţii pe care-l veţi obţine dacă incercaţi sa aflaţi ceva despre SK, de parcă v-aţi pricopsi cu boala Parkinson prin nu ştiu ce tehnici de magie sau că asta ar însemna trezirea spirituală. În realitate, ceea ce numim trezirea spirituală este de fapt activarea subcortexului, cel puţin dacă e să ne bazăm pe cercetările ruşilor. Adică, cu alte cuvinte, ni se activează creierul şi începem să folosim un picuţ mai mult de cei 2-10 % din creier, cum fac marea majoritate a oamenilor. Datorită fluxului crescut de energie electromagnetică prin neuroni, este normal ca cel care reuşeşte să detecteze această energie în mod conştient, să o vizualizeze ca pe-o lumină sau un curent electric. Datorită formei coloanei, deci implicit si a măduvei, şi a creierului uman, este uşor de înţeles de ce este făcută asocierea vizuală cu cea a unui şarpe.
Pe măsură ce se activează subcortexul, devenim tot mai conştienţi de propria persoană, începem să simţim energia care circulă în mod natural prin corp, devenim mai conşienţi de persoanele din jurul nostru şi interacţiunea energetică cu aceştia, de semnificaţia şi conexiunile evenimentelor din trecut care ne aduc în situaţia prezentă. Activându-se subcortexul, este evident faptul că informaţii care erau stocate în mod inconştient în subconştientul nostru vor începe să iasă la suprafaţă, în funcţie de zona nou stimulată din creier şi de importanţa pe care o dăm acestor informaţii. Este un fenomen normal şi accesibil tuturor, însă mult prea puţin studiat şi exagerat de mult mistificat. Desigur, s-au alipit o mulţime de condiţionări care de care mai negative şi mai nocive pentru individ: sinele omului = şarpe = Satan = demon = condamnat în ochii lui Dumnezeu. Astfel, oamenii devin tributari Bisericii (Templelor), cerşindu-şi cu greu câte un strop din libertatea de-a fi ei înşişi.
Nu e un secret faptul că şocurile psihice puternice pot să provoace aceste treziri spirituale, adica activări ale unor zone din subcortex, fapt îndelung speculat de cei interesaţi să „creeze supraoameni”. Pentru a ajunge însă la astfel de rezultate, până acum nu s-a pus baza pe educaţie, pe înlăturarea conştientă a condiţionărilor care ne ţin blocaţi în mentalităţi de tipul „eu nu pot, eu nu am voie”, ci s-a insistat în special pe şocurile psihice care înlătură brusc aceste condiţionări pe care le adunăm pe parcursul vieţii. Cum s-a procedat până acum? S-a împins subiectul la un pas de moarte, pentru ca acesta să îşi nege tot ceea ce avea cunoscut (condiţionarile legate) de viaţa sa, ca să înlăture toate convingerile sale de-o viaţă. E un procedeu extrem de dureros şi cu foarte multe victime, oameni care rămân nenorociţi pe viaţă. Cel mai indicat ar fi fost studiul psihologiei umane, depistarea şi înlăturarea blocajelor, adică a condiţionărilor care ne împiedică să ne atingem potenţialul. Dar cum acestui proces i se ataşează eticheta nebuniei, nu e de mirare faptul că nu sunt mulţi voluntari!

Lineajul Veritas si acordajele necesare

Lineajul Veritas si acordajele necesare



Lineajul este lanţul sau succesiunea prin care beneficiaţi de un acordaj. Se trezeşte un individ că are nişte idei măreţe, îşi imaginează un acordaj pe care eventual îl perfecţionează în timp şi apoi îl transmite succesorului sau succesorilor sub forma unui ritual, următorii din lanţ efectuând acordajul fără a fi, în mare parte, conştienţi de mecanismele şi semnificaţia acordajului respectiv. Şi, de ce să nu fim sinceri, foarte mulţi din fondatorii sistemelor respective n-au habar ce fac ei acolo, marea parte a acordajului, respectiv a mecanismelor prin care se modifică structura energetico-informaţională a elevului fiind făcute în mod incoştient, intuitiv.
Majoritatea fondatorilor de sisteme îşi obţin simbolurile folosite prin channeling, adică prin canalizarea şi decodificarea informaţiilor primite prin meditaţie, din propriul subconştient sau de la alte entităţi (persoane reale sau imaginare). Simbolurile din Veritas au fost adunate la un loc de către Diana Pop.
Primul simbol al sistemului Veritas, Luna, a fost obţinut accidental, de către Diana Pop, în timpul unei terapii energetice făcute acesteia de către Oana Z. Nu a fost nimic premeditat, Oana s-a conectat la Sursa de energie din care a fost creat Universul şi a cerut orice e necesar pentru Diana, iar aceasta s-a pomenit cu imaginea persistentă a simbolului. Nu se ştie dacă a mai fost utillizat înainte sau nu, negăsind informaţii despre simbol.
Al doilea simbol, Scrib, a fost obţinut de către Oana Z. prin channeling, căutând în timpul unui acordaj “ceva” necesar şi personalizat pentru Diana Pop.
Următoarele două simboluri descoperite în ordine cronologică, Issa 1 şi Issa 2, au fost descoperite prin gândire logică, la sfatul lui Valentin C. Acesta efectuase măsurători radiestezice prin care a aflat informaţiile: simbolul respectiv ar trebui să mai aiba două cercuri centrale; Diana Pop va “inventa” un alt sistem energetic; acest nou sistem energetic va avea 9 simboluri.
Având deja sugestionarea că ar trebui să fie un sistem aparte cu aceste simboluri şi având deja 4 dintre ele, Diana Pop şi prietenii apropiaţi au început să le folosească, să experimenteze şi să le descopere utilizările. Accidental, in timpul unei terapii energetice, când a folosit simbolurile Luna şi Ja Keiou Ma (Dragonul de apă), suprapunându-le unul peste celălalt, Diana Pop a observat atât efectele energetice foarte puternice, cât şi forma noului simbol astfel obţinut: Luna Ma.
An d’La a fost descoperit de Eduard, fiul Dianei. A început să repete cuvintele, în timp ce asista la o discuţie cu Vlad A. Observând efectele de energizare foarte rapide, şi-au dat seama că e ceva important şi, în timp, Diana a reuşit să vadă simbolul care se active prin repetarea mantrei sale.
Trebuie menţionat faptul că până în acest moment, nici unul dintre simboluri nu avea ataşat un nume, se cunoştea doar forma simbolurilor. Nu s-a insistat pe această idee, deoarece nici unul dintre cei care au experimentat simbolurile nu intenţiona să-şi facă o carieră din channeling. Următorul simbol a fost descoperit de Diana Pop, cu ajutorul unui bărbat necunoscut care îi transmitea telepatic că e momentul să le găsească câte un nume simbolurilor, iar apoi îi transmitea pe rand numele fiecărui simbol în parte. Nici până în acest moment Diana Pop nu este de accord cu numele unora dintre simboluri, dar le acceptă datorită faptului că mantra lor activează simbolurile. Spre finalul contactului telepathic, necunoscutul a mai transmis un cuvânt, madras, cât şi faptul că acesta era foarte important pentru viitorul sistem energetic, dacă era asociat cu o altă sintagma deja cunoscută. Cum Ja Keiou Ma cheamă un dragon de apă, a fost doar o chestiune de timp până a descoperit succesiunea cuvintelor care activau un nou simbol. Problema cu aceste simboluri era faptul că se activează foarte rapid, fiind dificil de descoperit forma simbolului, diin această cauză.
Următorul simbol a fost descoperit prin experimentare si gândire logica de către Diana Pop. Dacă simbolului Luna i s-a putut ataşa Dragonul de apă, Ja Keiou Ma cheamă dragonul de apă, iar Ja Keiou Madras invocă sfera care atrage in interiorul ei şerpii energetici, atunci dacă ataşezi simbolului Luna ceva, să aibă numele Luna Madras… în acel moment s-a activate o altă sferă energetică, ca un fel de poartă între dimensiuni, prin care era inversat efectul simbolului Ja Keiou Madras.
După ce Diana Pop a observat fenomenul prin care şerpii energetici pot fi transformaţi în dragoni, acelaşi bărbat necunoscut a insistat să-I transmită ideea de a se folosi de Ja Keiou Madras pentru a atrage şerpii şi apoi să-I transforme în dragoni, iar când aceasta era încântată de noile entităţi şi deci mai dispusă să accepte noi idei de la individ, i-a transmis şi sintagmele folosite ca fază a doua pentru simbolul Ja Keiou Madras: Master Dragon, respectiv Dragon Master.
Cuprins de entuziasm şi sugestionat mental de alte entităţi, Vlad A. a încercat să privească în viitor şi să descopere ultimul symbol al sistemului Veritas: Ka Ma’at. I-a prezentat Dianei forma incertă pe care a vizualizat-o, iar aceasta, folosindu-se de măsurătorile energetice şi de ajutorul energetic al entităţii Metatron, a obţinut forma finală a simbolului, numele lui, cât şi numele sistemului energetic: Veritas.
Până în acest moment, totul părea o joacă de-a bioenergetica şi o glumă proastă. Diana Pop era obişnuită să verifice informaţiile primte, căutând adevărul şi voia să afle cât din acest sistem era susţinut din afară şi cât era susţinut de propria sa ambiţie şi energie. Însă simbolurile funcţionau în forţă, oamenii acceptau cu entuziasm atât sistemul cât şi numele respective, iar ca efect secundar al acordajelor s-a observat ulterior că oamenii au tendinţa să spună adevărul, să nu mai poată minţi cu aceaşi uşurinţă ca înainte de acordaj.
La unul din seminariile maestrului Dragoş Argeşanu s-au experimentat practice acordajele de Reiki tradiţional. Ca exemplu pentru ceilalţi, Dragoş Argeşanu efectua acordajul de la acel moment împreună cu maestro care îi făcea atunci acordajul Dianei Pop, introducând astfel firele energetice ale sale în structurile energetice ale Dianei Pop. Când Dragoş Argeşanu a insistat să se introducă în acordaje, pentru fiecare din sală, simbolurile necesare, Diana Pop a observat cum pornesc de la ea spre ceilalti din sală anumite simboluri, grupate câte 3 şi se fixează în interiorul acordajelor celor din sală. Astfel, a observat gruparea simbolurilor pe grade, cât şi faptul că nu se imprima la toţi din sală totalitatea simbolurilor, ci pe gradele sistemului, în funcţie de structurile fiecăruia.
E impropriu spus, cu atât de multe influenţe din exterior, că Diana Pop este fondatoarea sistemului. Meritul ei este acela de a le aduna împreună şi a efectua primele acordaje pentru acest sistem energetic.
Nu sunt obligatorii acordaje anterioare gradului I de Veritas. Sunt utile acordajele de Karuna sau Shamballa, familiarizând individul cu entităţile superioare, cei care veghează şi ajută oamenii preponderent cinstiţi şi îndreptaţi spre bine: maeştri ascensionaţi, arhangheli etc. Simbolurile folosite în Karuna, utilizate pentru contactarea arhanghelilor Mihail, Rafael sau Gabriel pot fi introduse în acordajul de Veritas.
Totuşi, anumite condiţii se impun, care pot fi determinate prin măsurători radiestezice sau cu pendulul. Mai exact, se poate măsura dimensiunea anumitor câmpuri energetice, cele interesate fiind: câmpul de emisie, câmpul de recepţie şi câmpul de contact informaţional cu universul. Este important ca ultimul câmp sa fie cel mai mare, iar cel de emisie să fie cel mai mic. Se măsoară dimensiunea acestor câmpuri utilizată în mod obişnuit de către elev, nu cea din momentul măsurătorii! De ce este important? Un câmp de emisie mai mare sugerează faptul că elevul proiectează mental în detrimentul celorlaltor persoane din jur, încercând să-şi impună voinţa de multe ori în contra intereselor celorlaltor persoane. Este cazul celor dezechilibraţi mental, de cele mai multe ori, sau cum se spune, cu orgoliul mare, iar un acordaj care să le amplifice puterea de emisie nu este de dorit în acest caz.
Un câmp de recepţie mai mare înseamnă că elevul este dispus să asculte pe cei din jur, bazându-şi o parte din informţiile necesare sieşi pe cele colectate din mentalul colectiv, însă nu este dispus să înveţe mai mult de atât, în subconştientul său fiind adânc înrădăcinată ideea că restul este nebunie. Domeniul mental al elevului este unul limitat, orice informaţie parvenita care nu corespunde stereotipurilor alese este deformată, pentru a intra în tiparele dorite, chiar dacă nu într-un mod atât de evident ca în cazul anterior. Un sistem energetic care să implice alte entităţi este o sursă de dezechilibru pentru aceştia, motiv pentru care Veritas nu este recomandat.
Ultima categorie, a celor cu câmpul de contact informaţional cu universul, mai mare, sugerează faptul că elevul are o minte deschisă spre nou, spre învăţare şi îsi poate păstra echilibrul mental în aceste condiţii. Acest tip de elevi nu se vor ruşina să accepte ajutorul conştient sau inconştient al celor din jur, fiind de asemenea mai greu de sugestionat de către doritorii de manipulare. Pentru cei care nu folosesc radiestezia şi nu ştiu să măsoare, se poate utiliza cu succes un pendul. Se ţine acest pendul în dreptul chakrei a doua (la aproximativ 2 degete sub buric), la distanţă de corp şi se dă pendulului comanda mentala de a arăta daca există o legătură de tip maestru-elev între maestru şi cel care îsi doreşte acordajul. Dacă această conexiune există (ea se formează în mod automat în momentul interconectării campurilor energetice ale acestora, dacă sunt compatibili şi elevul are nevoie şi îşi doreşte acordajul), pendulul va balansa în linie dreaptă între maestru şi elev.

Ce este Veritas. Scop, energii, entităţi

Toate fiinţele care trăiesc în Univers au câte o structură energetică caracteristică, pe care o numim generic “bioenergie”. Deseori se foloseşte expresia că “are bioenergie”, ceea ce înseamnă de fapt că acea persoană are o încărcătură energetică mai mare decât marea majoritate a oamenilor. Ce generează această bioenergie? În medicina actuală se folosesc electroencefalogramele, diagramele obtinuţe prin măsurarea activităţii creierului, prin conectarea unor senzori pe cap care măsoară curentul electromagnetic generat de creierul uman. Ultimele descoperiri în domeniu atestă faptul că nu doar creierul este cel care foloseşte informaţia, ci şi restul organismului, creierul primind astfel informaţii de la întregul organism. În concluzie, tot organismul generează nu doar energie, ci şi o anumită încărcătură informaţională.
Veritas este un sistem energetic asemănător altor sisteme similare: Reiki, Karuna, Seichim, Silva Ultramind etc. Aceste sisteme energetice sunt metode prin care noi intervenim în structurile bioenergetice ale fiinţelor vii. În principiu, scopul acestor manipulări ale structurii bioenergetice este acela de a îmbunătăţi condiţiile de viaţă ale celui pentru care facem aceste modificări. Desigur, există în lume şi alte sisteme energetice care au alte scopuri, însă Veritas nu face parte din acea categorie.
Cum folosim energia pentru a modifica structurile bioenergetice ale altuia? În primul rând, ne conectăm la o sursă de energie. Această sursă poate fi propria noastră persoană, alte persoane/entităţi, la viul planetar, respectiv mentalul colectiv al unui grup sau al întregii planete sau la energia întregului Univers. Veritas, la fel ca şi Reiki-ul, se conectează la sursa energetică din care a fost construit (materializat) întregul Univers, pe care o numim generic “Sursa”; însă ca parte activă din Univers, se poate conecta şi la alte entităţi. Unele dintre aceste entităţi sunt cei consideraţi îngeri, alţii sunt maeştri ascensionaţi etc.
Acordajele sau iniţierile, cum mai sunt numite, sunt modalităţi prin care maestrul modifică structura bioenergetică a elevului, astfel încât îi transferă acestuia structurile energetice ale sistemului respectiv, îi curăţă traseele (canalele) energetice, îi înlătură anumite blocaje energetico-informaţionale care îl împiedică pe elev să aibă accesul în mod natural. Cu alte cuvinte, constituie şi o formă de terapie, sau curăţare, cum se mai spune în anumite cercuri.
Unele sisteme energetice, cum este şi cazul sistemului Veritas, folosesc anumite simboluri. Există o întreagă mitologie referitoare la aceste simboluri, care se presupune că fac diferite lucruri. Adevărul este însă ceva mai diferit. Da, aceste simboluri pot fi folosite pentru a accesa un anumit tip de energie informată. După un timp, când practicantul s-a obişnuit cu acel tip de energie, se va observa că aceste simboluri se “activează” automat, respectiv este suficient să folosim intenţia, fără a mai fi nevoie de simboluri. La fel cum literele sunt simboluri pentru anumite sunete, şi aceste simboluri reprezintă câte un tip de energie. În altă ordine de idei, ca orice alt simbol folosit în istoria omenirii, rolul acestor simboluri este asemănător mecanismelor declanşatoare din cadrul hipnozei: “apesi” mecanismul ca să obţii ceva. Atenţie! Nu simbolul în sine face ceva, ci intenţia noastră pentru care îl folosim, în sensul că acest simbol declanşează în sistemul nostru bioenergetic (inconştient, subconştient, etc.) mecanisemele prin care noi avem accesul la acea formă de energie. Este nevoie de ele? Pentru unii da, pentru unii nu, deoarece au “talent”. Ca să facem o mică comparaţie, simbolurile au rolul premergătoarelor pentru copiii mici: sunt utile până când omul învaţă să se descurce singur.
Numele simbolurilor, sau mantrele, au exact acelasi rol. Cuvântul în sine nu face nimic, dar folosit într-o anumită ordine şi cu un anumit scop, devine relative util. De ce au efect astfel de simboluri pe care nu le cunoşteam iniţial? Să aibă acordajul o atât de mare influenţă asupra psihicului uman încât să îţi poată induce asemenea sugestionări puternice? Da şi nu. Având un acordaj, aparţii unei anumite categorii de oameni: cei care au acordajul respectiv. Ce înseamnă aceasta? Înseamnă că din acel moment tu aparţii unui grup, unui mental colectiv (oricum faci parte din multe alte asemenea grupuri, apartentenţa de o ţară, un oraş, o categorie socială etc.). Prin urmare, în momentul în care tu foloseşti un simbol sau o mantră, faci automat legături energetico-informaţionale cu toţi membrii grupului (sau cel puţin cu cei cunoscuţi ţie) şi, dacă tu nu te descurci singur, primeşti ajutorul bioenergetic al celorlaltor persoane din grup.
Când află astfel de informaţii, unii oameni se sperie. Fenomenul este însă unul comun, normal şi natural. Se fac experimente peste experimente, au fost destule situaţii în care oamenii au ajuns să fie izolaţi de civilizaţie etc. S-a observat că cei izolaţi, care-şi pierd speranţa de a se întoarce in mediul familiar, ajung să se sălbăticească, să nu mai recunoască nici măcar sunetele, limbajul familiar până în momentul izolării. Rupându-se de mentalul colectiv din care făceau parte, comunicarea nu se mai justifică… Unii americani au avut chiar rabdarea de a nota toate gândurile care le-au trecut prin cap în decursul unei zile şi au ajuns la concluzia că gândurile proprii, adica cele pe care voiau ei să le gândească, erau într-un procentaj foarte mic, sub 10%. Aceasta înseamnă că restul gândurilor erau cele captate din mentalul colectiv şi descifrate de creierul lor, prin mecanisme psihice asemănătoare celor mecanice ale radioului: două creiere acordate pe aceaşi frecvenţă sau pe frecvenţe foarte apropiate comunică instantaneu, având astfel fenomenul cunoscut sub numele de telepatie. Toţi facem asta, indiferent dacă dorim sau nu, dacă suntem conştienţi sau nu. Nu este nici un miracol acolo…
Frecvenţele pe care funcţionează creierul în anumite situaţii şi generează astfel un anumit tip de energie mentală (energetico-informaţională), au primit diferite denumiri: stări modificate de conştienţă, stări alfa, beta, delta sau teta, vibraţie sau nivel vibraţional etc.
Să îţi ridici sau cobori frecvenţa nu înseamnă că urci sau cobori de undeva, că intri in “ceruri” sau “iaduri”, cum îşi imaginează unele persoane, ci pur şi simplu înseamnă că îţi acordezi creierul pe anumite frecvenţe, fenomen făcut în mod natural de toţi oamenii în mod inconştient, schimbând astfel un mental colectiv mai restrâns cu altul, schimbând un anumit tip de gândire cu altul. Astfel, apartenenţa de un anumit grup de persoane care reuşesc anumite performanţe şi au o anumită tipologie de gândire, poate să ne ajute în scopurile noastre sau să ne încurce. Interacţiunea mentală pe care o avem astfel cu membrii grupului respectiv este deseori numită “rezonanţă”. Deci, când se foloseşte expresia că “rezonezi cu o anumită persoană” sau un anumit fenomen, înseamnă ca ai o gândire asemănătoare cu persoana respectivă, sau gândeşti într-un mod care să îţi atragă (prin care să provoci tu sau să îi determini pe cei din jurul tău să provoace) un anumit comportament, respectiv fenomen ori să declanşeze un lanţ de evenimente, sau cum se mai spune în ultima perioadă, să declanşeze sincronicităţi.
Acest procedeau este utilizat în diferite sisteme energetice, cel mai popular fiind Reiki. Se “activează palmele” (se deblochează conştient chakrele din palme, adică canalele/porţile energetice prin care puten capta sau dona energie) şi se trimite energie, “lumină” (energie informată pozitiv, în scopuri general considerate benefice) sau “întuneric” (energie informată negativ, în scopuri general considerate răuvoitoare, malefice) pentru a face terapie, respectiv pentru a modifica structura bioenergetică a pacientului, introducând în sistemul energetic al acestuia energia informată cu programele necesare pentru vindecare sau comfort fizic/emoţional, dar şi pentru proiecte, adică pentru împlinirea anumitor dorinţe. Astfel, energia trimisă interferează cu alte persoane care pot ajuta la îndeplinirea proiectului propus, sugerându-le discret, inconştient, nevoia de ajutor a solicitantului si intenţiile lui pozitive.
Desigur, acest procedeu este în mare parte inutil când persoanele se află la distanţe apropiate şi sistemele lor energetice mai dense (câmpurile energetice mai apropiate de corp, denumite generic “aură”) interferează şi se influenţează reciproc. În funcţie de sensibilitatea fiecăruia, adică de capacitatea creierului lor de a decodifica informaţia captată în acest mod, avem fenomenul de empatie, când se “simt” emoţiile partenerului de discuţie, sau se explică simpatiile şi antipatiile automate, adică cele la prima vedere.
Ce înseamnă să contactezi sau să chemi (invoci) anumite entităţi? Prin simplul gând, fiecare om face o legătură între sine şi acea entitate / obiect. Aceste proiecţii mentale poartă diferite denumiri: legături, crozi, stringuri, fire energetice etc. Este demonstrate faptul că în stare alfa (când frecvenţele creierului sunt între 7 şi 11 Hz), putem să ne conectăm conştient la alte persoane, indifferent cât de mare este distanţa în spaţiu sau timp. Deci, atunci când spunem că luăm legătura cu o anumită entitate, putem face unul din următoarele: contactăm telepatic o persoană care trăieşte în present; contactăm telepatic o persoană care a trăit în trecut; contactăm telepatic o persoană care va trăi în viitor; contactăm telepatic un spirit care aparţine altei specii (din trecut, prezent sau viitor); ne folosim de amprenta energetică a entităţii pentru a crea altă proiecţie energetică de care ne folosim; creăm o anumită proiecţie energetico-informaţională cu care “discutăm”.
Să discutăm mai pe larg ultimele metode. Îngerii sau demonii sunt entităţi reale sau închipuite (proiecţii mentale) cărora le ataşăm / detectăm anumite calităţi sau defecte şi căruia, conform mitologiei şi a informaţiilor aflat în mentalul colectiv planetar şi a propriilor informaţii stocate genetic în organismul nostru şi le ataşăm o anumită reprezentare vizuală, pentru o departajare mai uşoară. Astfel, aceaşi entitate poate fi înger, phoenix, deva etc., în funcţie de stereotipurile folosite de persoana în cauză sau de către cei din jurul ei, care o influenţează telepatic. Ne vom referi, pentru simplificare, la îngeri, însă procedeele sunt valabile pentru orice alt tip de entitate. Am auzit de multe ori expresia: trimit un înger cuiva ca să facă... Dacă pe tine te-ar contacta cineva şi ţi-ar da ordine, le-ai executa imediat, fără să gândeşti şi să decizi singur dacă eşti de acord sau nu? Să fim sinceri! Povestea este frumoasă, drăgălaşă, dar în realitate ne folosim de amprenta energetică a entităţii invocate pentru a face propriile noastre proiecţii mentale, pe care apoi le “trimitem” la treabă, adică să influenţeze mintea / realitatea (percepţia asupra realităţii) a persoanei pe care dorim să o ajutăm sau să o confuzionăm (din păcate, se practică!). Iar de aici începe un întreg ritual mental, ca un joc de strategie: educi îngerii, le dai arme, îi îmbraci, îi hrăneşti etc. Cu alte cuvinte, îţi imaginezi propriul tău univers, pe care îl susţii cu proiecţiile tale mentale, cu propria ta energie, cu legile stabilite de tine; de exemplu, dacă vrei să-i educi, tu eşti cel care are nevoie să fie educat! E o metodă de a învăţa, de a-ţi amplifica capacităţile mentale, însă nu este cea mai eficientă.
Există entităţi create de mintea umană, pe care le contactăm. Aveţi exemplul mai sus, când “entităţile” sunt create de un singur individ, ele reprezentând anumite faţete ale personalităţii creatorului (acest fenomen este des întâlnit la cei cu probleme de sănătate mentală, când îşi disociază personalitatea); însă mai există varianta când “entităţile” sunt create de mai mulţi indivizi, fie conştient în grup (linking), caz în care adoptă personalitatea conducătorului de grup (lider de linking), fie în mod inconştient, reprezentare a mentalului colectiv al grupului respectiv, formând ceea ce se numeşte avatarul sau egregorul grupului. Ca exemplu, României i s-a ataşat imaginea unui spirit bătrân, de demult, cu barba albă etc. Efectele erau de aşteptat: inadaptabilitatea la nou, în proporţie de masă, îmbătrânirea populaţiei, creşterea ratei mortalităţii în detrimentul ratei natalităţii, migrarea populaţiei tinere spre alte ţări, incapacitatea de muncă susţinută, tendiţele sinucigaşe (bătrânii sunt mai apropiaţi de moarte) etc. Una dintre soluţii, capabile să influenţeze mental întreaga populaţie, ar fi modificarea imaginii acestui egregor, cu o personalitate cunoscută de marea parte a populaţiei, tânără, integră, mai greu de manipulat prin mass-media, decent şi relativ modern ş.a.m.d. Exemplu propus: Keo. Desigur, cine are idei mai bune, e invitat să le prezinte.
În final, rămâne întrebarea: este etic/moral să intervenim conştient? Este la fel ca în orice alt aspect al vieţii fiecăruia: fiecare decizie înseamnă o intervenţie conştientă în acel domeniu. Restul, depinde de ceea ce numim bunul simţ: câtă vreme nu deranjezi pe nimeni şi astfel sunt mulţumiţi cei din jur, este etic/moral. Când deranjezi, devine evident faptul că, mai devreme sau mai târziu, vor apărea şi repercursiunile. Chiar dacă altcineva nu “ştie” la fel de multe ca noi, sistemul său energetico-informaţional are aceleaşi funcţii de bază. Cu alte cuvinte, în subconştientul lui se adună informaţia şi, în funcţie de nevoile şi convingerile sale, va reacţiona la agresiunile din exterior, indiferent că o va face conştient sau inconştient. Deci, aplicaţi bunul simţ: ce ţie nu-ţi place, nici altuia nu face!

Ganduri cristaline

Conversatii in cristal cu ghizii spirituali
(mesaje din meditatii)

29 iulie 1999 Al Aad & Ah’Meia

Te asteptam. Mai ai multe de invatat, cat mai rapid. Lumea are nevoie de tine. Pana acum a fost bine, dar e nevoie mai repede. Te vom ajuta (lumina albastra), pentru asta suntem aici. Nu lasa frica sa te controleze. Dar ce sa las sa ma controleze? Puterea. Puterea mintii tale. Frica e rea? Frica nu e rea, dar tie nu iti foloseste. Ne vedem pe maine. Multumesc.

30 iulie 1999 Al Aad & Ah’Meia

Curiozitatea e un act de cunoastere. Fara curiozitate nu ar fi evoluat lumea. Sa nu scriu? Scrie tot, pentru eternitate. Cineva va citi si-l va ajuta sa se inalte. Va ramane caietul meu pentru eternitate? Nu, doar cunoasterea din el, prin cei pe care-i va atinge. Love can touch us all. Da, asa e, ar trebui s-o scrii mai des.

31 iulie 1999 Al Aad & Ah’Meia

Te asteptam. Aceasta este una dintre ultimele dati cand ne mai vedem. Evoluezi prea repede. Si uneori prea incet. Acum evoluezi prea repede, de aia te simti rau. Ti se schimba celulele. Ma parasiti? Nu, nu acuma. Dar vom fi depasiti la un moment dat. Atunci iti vor fi dati alti ghizi. Nu vom fi langa tine o vesnicie. Totul e relativ, stii asta. Hai sa-ti aratam ceva. In camera de manifestare? Vino. Priveste-i! Ei sunt viitorul tau, cu ei ti-e scris sa fii. El a manifestat pentru mine? Da, ca sa nu-l poti parasi. Vi-e scris sa fiti impreuna, si mai devreme sau mai tarziu asa veti ajunge. Nu te lasa amagita de o dragoste falsa. Aia vrei? Nu, sigur ca nu. Pe altii ii poti doar ajuta. Dar Cristi? Veti fi prieteni, vi-e scris sa fiti prieteni foarte multa vreme, peste viata asta. Dar asta o stiai deja. Hai in camera bucuriei. Ce cautam aici? Trebuie sa inveti sa fii fericita: sa razi, sa te relaxezi, sa iubesti. Nu are sens sa-ti fie frica de necazuri. De unele oricum n-o sa scapi, ti-e scris, iar restul nu te pot atinge. Deci nu are nici un rost sa-ti faci griji din asemenea cauze. Invata sa fii fericita. Poti! Vom fi aicea pentru tine.

1 august 1999 Al Aad & Ah’Meia

Trebuie sa-ti spunem ceva. Nu e bine sa te enervezi. Cand te superi imprastii multa energie negativa in jur, ii influentezi si pe altii si se aduna mai multa. In final se rasfrange tot asupra ta. Nu e bine sa pornesti cearta. Incearca sa o eviti, cu tot posibilul. Sunt mai multe moduri de a rezolva ceva, foloseste-ti capul. Poti obtine ce vrei si fara cearta. Nu iti face bine sa te enervezi. Stii ca tot ce am spus e adevarat.

2 august 1999 Al Aad & Ah’Meia

Te asteptam. Iti place dragostea? Aia fizica? Nu neaparat... Afectiunea. Tu ai nevoie de afectiune. Te dezvolti cand capeti afectiune. Asa sunteti voi, afectiunea va ajuta sa cresteti spiritual. Toate fiintele sunt asa? Nu, stii bine ca nu. Dar nu ai vrea sa-i cunosti. Tatal tau a fost asa. Nu lasa rautatea sa te atinga. Tu ai nevoie de afectiune. O generezi in jur si te inconjori de ea. Ridica-te si lumineaza. E drumul tau. Te vom astepta.

3 august 1999 Al Aad & Ah’Meia

Vino. Te asteptam. Vrem sa-ti aratam ceva. Priveste in jos. Vei invata sa zbori. La propriu. Priveste distanta. Daca ai fi cat turnul de mare, ar fi doar un pas si nu te-ar speria. Orice distanta poate fi aproximata cu zero. In infinitatea Universului, a catea parte crezi ca esti tu? Distantele sunt mari doar in mintea ta. Orice distanta dintre oameni sau obiecte, o poti mari sau micsora. Poti face asta in mintea ta. Joaca-te un pic pe aici. Uita ce nu-ti place si relaxeaza-te... Camera viitorului... Priveste si tine minte. De ce e el acolo? Pentru ca viitorul lui e al tau. Orice veti face, acolo veti ajunge.

5 august 1999 Corint & Lara

Te asteptam (lumina – am transformat-o in alb-auriu). E bine. Asta trebuia s-o faci demult. Acum ne putem desfasura mai in voie. E bine ca ai ales lumina. E drumul tau. Urmeaza-ti drumul. Intotdeauna vei sti de unde ai pornit si unde vei ajunge. Speranta este una dintre cele trei arme ale tale. Te vom astepta.

8 august 1999 Corint & Lara

Te asteptam. E bine sa raspandesti lumina. Stii deja. Vreau sa discutam despre religie. Stiam. Ai citit ceva de Pavel Corut. E adevarat? In mare parte, da. Adica aproape tot in ce am crezut e o minciuna? Da. Povestea cu Isus e falsa, pentru manipularea oamenilor. Ti-ai blocat singura o multime de informatii. E timpul sa nu te mai chinui singura. Dumnezeu exista? Da, de aceea suntem noi aici. Vei exista si dupa viata aceasta. Dar mai trebuie sa faci inca multe. Umple-ti inima cu iubire. E arma ta, cu care poti invinge. Stii destul de bine ca de acolo iti vine energia. E puterea spiritului tau. Doar asa vei rezista. Te vom astepta.

9 august 1999 Corint & Lara

Intra, te asteptam. E bine ca aduci lumina. Curata sufletul. E timpul sa-ti cureti spiritul. O poti face prin autosugestie, cum ai mai incercat, cu cristalul, ca acuma, sau cu puterea vointei tale, cum ai facut in trecut. Nu are importanta cum, atata vreme cat iti cureti spiritul. Multumesc, voi incerca. Stai, nu pleca inca. Mai trebuie sa discutam ceva. Despre Iulian. Da? Ce anume? Faptul ca vi-e scris sa fiti impreuna nu inseamna ca asta se va intampla acum. Mai are de crescut, si nici tu nu esti pregatita inca pentru asa ceva. Aveti timp destul, nu e nevoie sa grabiti nimic. Nu-ti mai face atatea griji. Bucura-te de ceea ce ai.

10 august 1999 Corint & Lara

Te asteptam. Cum te simti azi? Somnoroasa. Aia e pentru ca ai pierdut energie. Dar poti sa te incarci cu energie. O poti face cu cristalul, cu exercitiile acelea pe care le stiai, sau iti poti imagina cum se aduna pe langa tine energie curata, alba si stralucitoare, ca un glob care tot creste. Dar asa, poate ma vor depista altii… Nu-ti face griji, avem noi metodele noastre. Vino, vrem sa-ti aratam ceva… Camera torturii… Uita! Trebuie sa-ti cureti sufletul de toata mizeria aia!... Camera linistii… Intra. Aici nu e nevoie sa vorbesti, e destul sa gandesti. Dar eu cunosc camera asta! E templul dacic! Eu am mai fost pe aici! Da, e templul dacic. Trebuie sa faci pace, mai ales in sufletul tau. Dar acuma e goala camera! In vis erau atatea lucruri dintre care trebuia sa aleg! Ai facut alegerea buna. Acum stii sa rezisti tentatiilor negative. Dar… atunci am ales crucea… Da, aceea reprezenta atunci credinta in Dumnezeu. Pe atunci nu credeai in Isus, doar in Dumnezeu. Sa nu-ti pierzi niciodata credinta in Dumnezeu. E a treia arma a ta. Doar trei arme am? Sunt suficiente, nu ai nevoie de mai multe. Foloseste-le cu intelepciune. Stramosii mei se aduna aici! Iti simti din nou strabunii. I-ai mai simtit odata, in Dealu’, dar ti-ai blocat informatia concentrandu-te pe peretarul cu Isus. Au multe sa-ti spuna, sa te invete. Asculta-i, ei te sprijina. Acuma sunteti una. Esti din nou in neamul tau. Te vom astepta sa revii.

15 august 1999 Corint & Lara

Vino, te asteptam. Sa-i dau cristalul meu mamei? Nu conteaza ce cristal folosesti. Tu il controlezi. Ce gasesti intr-un cristal gasesti in oricare altul. Nu te atasa si nu te inchina la pietre. In plus, mama ta are mai mare nevoie de el. Tu urmeaza-ti drumul tau. Vom fi aici pentru tine.


17 august 1999 Corint & Lara

Al Aad si Ah’Meia? Au plecat, i-ai depasit. Acum suntem noi aici. Voiai sa discutam ceva. Ma framanta o chestie. Povestea cu Iulian, ca ti-ar fi scris. Ti-e frica de un cerc vicios, inchis, sa nu-ti fie viata o eterna capcana. Dar stii bine ca poti face orice vrei. Viitorul e cum ti-l cladesti tu. Sa nu-ti pierzi increderea in tine si in Dumnezeu. Ti s-a spus povestea cu Iulian ca sa ti se dea aripi, tineai la el. Tu trebuie sa fii o raza de lumina, bucuria de pe chipul cuiva... Asta e menirea ta! Adica menirea altora e sa faca rau? Da, asa a fost tatal tau. Era necesar ca sa treci prin moarte pentru a aprecia viata. Ti-ai facut singura personalitatea. Trebuie sa plec. Stim. Revino, vom mai discuta.

18 august 1999 Corint & Lara

Numele voastre au vreo importanta? Nu, doar pentru identificare. Numele de persoane au fost folosite pentru controlul maselor, dupa ce li se atasa o istorie. Asta vrei? Sa fii controlata de cuvinte? Nu! Atunci uita, elimina din mintea ta toate semnificatiile negative! Diana... predestinata a fi zeita... Uita, nu exista zei! Aceia au fost creati pentru a-i chinui pe oameni. Nu crede in zei, sau in cuvinte fara noima. Ochii de pisica (cristale primite de la Daciana) imi fac bine? Sa-i port? Da, dar ai grija sa nu cazi in dependenta de cristale. Ne vom revedea.

24 august 1999 Galaad & Doina

Al Aad si Ah’Meia? Stii bine ca au plecat! Corint si Lara? Si ei au plecat. Noi suntem noii tai mesageri. Galaad si Doina... dar de ce sunteti batrani? Pentru ca trebuie sa treci de Moarte ca sa vezi viata cu alti ochi. Priveste! Crezi ca dincolo ti-ar fi mai usor? Hai si vezi! Uita-te cum se chinuie. Nu poti pleca inca de acolo, trebuie sa ajungi batrana inainte. Ia aminte, daca poti sa ajuti pe cineva, chiar si numai cu un sfat, fa-o! Altfel vei ajunge ca ei, chinuita de propria ta constiinta. Fa-o fara resentimente si pareri de rau. De ce simt tensiune? Aia e numai in capul tau. Ce e aici nu e real, sunt doar simboluri, lucruri pe care trebuie sa le inveti sau de care trebuie sa scapi. Asta e lectia ta, sa treci prin moarte pentru a vedea viata. Priveste prin ea! Dar eu mai mai vazut asta! E viitorul indepartat, la care si tu creezi. De fiecare data cand te simti singura si abandonata, priveste prin moarte si aduna-ti fortele. Te va ajuta sa razbesti. Multumesc. Mai e ceva. Iulian nu te-a uitat, te iubeste si-i e greu sa ia legatura cu tine. In plus, inca nu e pregatit pentru o relatie atat de serioasa. Iar pe Cristi nu ai gresit sa-l ajuti. E un om dulce iar cand isi va da drumul si va inceta sa mai dispere, pe multi oameni va face fericiti. Acum ma duc in camera de vindecare. Nu are rost. Te-ai simtit rau tocmai pentru aceasta lectie. Dar am mai trecut o data prin moarte! Da, insa atunci ai trecut prin chinuri. Trebuie sa o faci si fara durere, pentru a avea mintea limpede, ca sa iei concluziile juste.

26 august 1999 Galaad & Doina

Vino, te asteptam. Ce mai faci zano? Iar ma luati cu mitologiile voastre! Odata asa ai fi fost vazuta. Nu e vorba de mitologie, ci de traditie, superstitii, conceptii vechi de sute de ani. Odata ce omul are ceva in cap iti va fi greu sa-i schimbi opiniile. Trebuie sa-ti cureti psihicul de toate acele credinte eronate. Dar nu le subaprecia! Au putere tocmai datorita acelui timp in care oamenii au crezut in ele si le-au dat energia lor. Pe ele si-au creat o baza, daca vrei sa le schimbi, va trebui sa pui altceva in loc. Asa e si cazul lui Cristi. Daca vrei sa-i schimbi ideile, va trebui sa-i oferi altceva in locul lor. Iti va fi greu, deoarece credintele de ani intregi nu se pot schimba intr-o zi. Chiar daca vad cu ochii lor, oamenii au tendinta sa nu creada, sa nege, pentru a-si apara lumea lor, pe care o cunosc. Noul trebuie servit incet si cu putinul, pentru a nu face dezechilibre. Curata-ti spiritul! Acum cobori inauntrul tau, ca intr-o fantana adanca, pe care o cureti aruncand obstacolele. Cand vei da de esenta, de apa luminii, sa o aduci sus si s-o imprastii, sa lumineze. Asta e menirea mea? Asta e taina ta, si tu esti taina noastra. De aceea inca nu stie lumea de tine. De ce sunt taina voastra? La energia ta, ar trebui sa fii cunoscuta. Tii minte ce ti-a zis Daciana? E foarte mult ce ai, si putini sunt la fel de dotati. Tu si Cristi va trebui sa acceptati asta. Pana cand nu vei mai acorda tarie si incarcatura unor simboluri, nu vom pleca de aici. Te vom proteja cat va fi nevoie. Curata-ti sufletul!

4 septembrie 1999 Galaad & Doina

Vino, te asteptam. N-ai mai fost de mult pe aici. Te-ai suparat pe noi? Nu, nu chiar. Te-a deranjat ca am vorbit despre simboluri. Prin ele poate fi foarte usor controlat cineva: cuvinte, semne, reprezentari... Viata poate fi pusa in cuvinte? Nu, trebuie doar acceptata si traita. La fel si cu dragostea. Faptul ca mai multi tin la tine nu inseamna ca toti sunt adevarata dragoste. Cand va fi sa alegi, alege-l pe cel cu care te vei simti cel mai bine, care te poate face fericita. Restul se rezolva. Vreau sa vorbim despre Mekki. Priveste inauntrul tau. Intotdeauna ma trimiteti inauntrul meu! Asta o poti face oricand vei dori, oricand va aparea o nelamurire. Nu te inchista in simboluri, caci nu vei mai vedea esenta. Simbolurile il inchid pe om intr-un Univers limitat, din care sa-i fie greu sa iasa. Cauta doar esenta, semnificatia, si pazeste-te de simboluri, pentru a nu regresa. Acum ai invatat ce aveai de invatat de la noi. Vom pleca in curand. Pazeste-te si pastreaza-ti mintea limpede. Acum gandeste-te la ceva frumos, placut. Muzica lui Kitaro. Si aceea e un simbol! Iti aminteste de peisaje din natura, de pace, sentimente... Te miri ca are succes si se vinde? Pazeste-te de simboluri. Foloseste-ti mintea.

5 septembrie 1999 Ahden & Geda

Vino, aseaza-te! Cine sunteti voi? Are importanta? Putem fi oricine, ai trecut de etapa simbolurilor. Zi-ne Geda si Ahden. Ciudate nume! In lumea noastra inseamna ceva. Ce anume? Rabdare. Voi ce lectie imi dati? Rabdare, ai rabdare. Despre ce vom discuta? Rabdare... Asta trebuie sa invat? Rabdare. Trebuie sa inveti iar rabdarea si autocontrolul, mai bine decat ai avut inainte. Starile de panica nu te caracterizeaza. Un cristal aici? Da, e un cristal intr-un cristal. Pastreaza-l in tine, il vei putea folosi oricand. Prin el vei putea patrunde mintea si personalitatea oricui. Nu ar fi gresit? Nu, caci nu vei forta pe nimeni. Dar esti receptiva. Nu-l scoate din tine, foloseste-l! Trebuie sa plec, e trecut de 12 noaptea. Stim, revino. Multumesc... E noua aici... cine stie ce ar putea face... da, dar se schimba multe in viitorul ei, nu stim daca merita... trebuie sa avem rabdare, multa rabdare...

13 septembrie 1999 Ahden & Geda

Vino, te asteptam. Ce veseli sunteti azi! Desigur, ai facut o fapta buna dandu-i cristalul lui Angi. De ce a murit prietena ei? Ai intuit bine, inseamna ca stii sa-ti folosesti cristalul interior. Dar de ce mi-a fost dat? Ca sa simt durerea cuiva si ca sa vad morti? O, dar asta o puteai face si inainte, doar ca nu era asa clar. Are vreo semnificatie pentru mine povestea asta? Nu, are doar pentru Angi. Mai avem de discutat ceva. Despre Cristi. Iar Cristi? Faptul ca sunteti frati spirituali nu iti da nici un drept asupra lui, si nici lui asupra ta. Desi sunt unele diferente aparente in evolutia voastra, semanati destul de mult. Nu vei schimba nimic la el, e la fel de incapatanat ca tine. Acum te misti repede, si-l tragi si pe el dupa tine. Desi te tenteaza sa-i trimiti caietul, n-o face inca. Mai sunt inca multe in evolutia ta, si-l vor atinge si pe el, datorita conexiunii dintre voi. Acum nu e pregatit sa inghita, inteleaga si sa accepte tot ce e aici. Asteapta sa se obisnuiasca cu ceea ce e el. Ok, acuma plec. Bine, te vom astepta... stie multe acuma... isi aduce aminte... are multe cai deschise... sa avem grija sa o ia in directia justa... va vindeca oameni... daca va continua sa mearga inainte...

13 septembrie 1999 Ahden & Geda

Te asteptam. Cum te simti acuma? Un pic obosita. Iar pierzi multa energie. Sa nu-ti para rau, caci merge la cine trebuie. Tu oricum primesti destula, nu o poti inmagazina pe toata in corpul tau. In plus, stii sa te incarci oricand cu energie. Ca acum, de exemplu. Insa cheltui o parte din ea in mod inutil. Te chinui si te grabesti, faci atatea in numele timpului. Stii ce e timpul? Il poti atinge? Trebuie sa inveti sa-ti pastrezi calmul si rabdarea, si sa faci ceea ce vrei pe rand. Ai timp destul sa le termini pe toate. Nu pierde energie inutil, grabindu-te. Nu rezolvi nimic asa. Vino cu noi acum. Hei, dar suntem in spatiu! Iti vom arata lumea noastra. Priveste si ia aminte. Toti sunt telepati? Acum e armonie. Si civilizatia noastra a fost ca a voastra. Doar ca noi nu ne-am gandit atat la distrugere. Nu participa la distrugere, nici macar sa nu te mai gandesti la asa ceva. Riscati sa va autodistrugeti, sunteti doar la un pas de asa ceva. Nu mai participa la distrugere, fa altceva cu energia ta. Ai timp destul.

13 septembrie 1999 Ahden & Geda

Vino, te asteptam. Vrei sa vindeci? Da, Gabi nu se simte bine. Atunci incarca-te cu energie pana la refuz, depisteaza locul bolnav, curata-l si trimite lumina pana straluceste. Ok, voi incerca

14 septembrie 1999 Mihai & Laura

Vino, te asteptam. Va voi impune ceva! Vrei sa ne impui ceva? Desigur, fa-o. De acum inainte va veti prezenta sub un singur chip, cel adevarat. Nu mai accept schimbari de personalitate! Esti sigura ca esti pregatita? Ei bine, priveste. Am schimbat mai multe fizionomii pentru a fi siguri ca nu te vom influenta sentimental. Voiam sa te dezvolti pe masura puterilor tale. In plus, nu voiam sa-ti cream dependente. Iubeste, si vei fi iubita, chiar daca visul nu ti se va implini pe moment. Persoana cu care vei ramane va fi alegerea ta. Poti alege orice vrei. Revino.

23 septembrie 1999 Mihai & Laura

Vino, te asteptam. Ia loc. Inca te mai framanta discutia cu Cristi. Da. Pentru ca ti-a zis sa-l ajuti sa plece, iar Daciana te-a avertizat ca va trebui sa faci si asa ceva. Dar nu pentru Cristi! Intr-adevar, inca nu e timpul pentru el sa moara, nu e menirea lui aia. Trebuie sa-l inveti sa straluceasca. Dar el sustine ca a ales mocirla... Dar stii ca nu aceea e calea lui! Atata vreme cat spera si isi doreste lumina, evolutia, nu are cum sa se scufunde in mocirla. Mda, insa el vrea totul dintr-o data. Vrei sa-ti vizitezi prietenul la spital? Stii ce risca! Daca nu e pregatit sa asimileze ceva va avea mari dezechilibre. E bine ca i-ai cerut permisiunea pentru a face ceva concret. Stai, nu pleca inca, nu am terminat. Nu stiu exact cum sa il ajut. Suntem doi oameni diferiti, iar drumul evolutiei lui nu e identic cu al meu. Are nevoie de cineva ca tine in viata lui, insa ai mare grija sa nu creezi dependente. Tu ii dai iubire si alinare, dar nu ii dai dragostea ta. S-ar putea ca el sa vada altfel lucrurile. Ai mare grija sa nu-l ranesti si mai mult. Cunosc riscurile, de aia nu stiu inca exact ce sa fac... Coboara inauntrul tau. Acolo sunt inscrise raspunsurile de care ai nevoie... Lumineaza-i calea... Numai atat? E destul pentru inceput. Dar el sufera, trebuie sa-si vindece ranile spirituale! Tu de ce suferi? Pentru ca-mi pasa! Ai grija, pentru ca asta nu te ajuta nici pe tine, nici pe el. Nu are nevoie si de grijile tale. Va trebui sa inveti sa te inchizi fata de restul lumii, sa-ti lasi deschise doar portile intuitiei si cunoasterii. Tu stii cati isi fac sperante sa ramana cu tine? E vina mea? Nu neaparat. Le-ai adus lumina in viata, si acum ei nu mai vreau sa renunte la ea. Te miri? Risti sa se intample la fel si cu Cristi! Cat depinde de mine? Invata-l sa stea pe picioarele lui, aia poti face. Spune-i adevarul, chiar daca doare. Invata-l sa coboare inauntrul lui si sa-si asculte sufletul. Stiu ca nu pare mare lucru, dar are o mare importanta. Multumesc. Revino, te vom astepta. Apropo, daca de cineva ca mine avea nevoie Cristi, trimiteti-i pe cineva! Dar te-am trimis pe tine! Te descurci, insa ai grija sa nu-i creezi dependente fata de tine. Trebuie sa-l pui pe picioarele lui, atata tot. Te vom astepta.

23 septembrie 1999 Mihai & Laura

Vino, te asteptam. Ai nelamuriri? Da. Iti mai amintesti de "visul" acela cu Isus? Acum esti printre noi. Esti una ca noi. Adica? Suntem pe acelasi nivel al evolutiei? In visul acela ti s-a spus ca trebuie sa ridici si pe altii. Aceasta e adanc inscrisa in sufletul tau. A fost Adi, Adina, Cristi, Dani... Fiecare a avut nevoie de tine pentru a trece o etapa. Mai trebuie sa repari ceva. Ce anume? Tu stii cate suflete vei rani? Ai fost avertizata prin vis ca vei avea de ales intre 5 care te vor accepta cu toate 3. E timpul sa faci o alegere. Nu trebuie sa fac nici o alegere! Gresesti. Priveste in sufletul tau... Alegerea ta era acolo, a fost dintotdeauna. Era timpul sa o accepti, inainte de a nu fi prea tarziu. De ce? Trebuie sa cureti ce nu e util. Curata-ti calea, umple-o de lumina... Ok, s-a facut. Si pe-a lui Cristi... Ok, si aia. Si-a facut legatura pe Ajna. Si pe-a lui Iulian... ok. Si pe-a lui Gabi... Ok, am facut. Ai grija la entitatile negative care circula in jur, nu-i lasa sa se amestece. Dar e bine ce-am facut? E moral? Sigur ca e, toti si-au dat acordul. Doar ti-au zis ca poti sa faci orice vrei. Se asteapta la ajutorul tau. Bine, asa era. Revino, te asteptam. Mai avem multe de discutat.

25 septembrie 1999 Mihai & Laura

Vino, ia loc. Cum te simti? Destul de bine. Ranita! Ti-ai adus aminte de toate ranile din trecut. E rau? Nu, e bine ca incerci sa ti le vindeci. Deci aveam dreptate! Desigur, nu ai nevoie sa te inhibe. Trebuie sa poti fii fericita. Hai sa vorbim despre Iulian. Iar Iulian? De ce imi tot spuneti de el? Sunteti doua parti ale aceluiasi intreg. Fiind suflete pereche nu puteti fi fericiti decat impreuna, altfel va chinuiti in cautari zadarnice. Poti incerca sa verifici. Adu-ti aminte de trecutul tau. Sunteti meniti a fi impreuna, nu doar pe parcursul unei vieti. Impreuna sunteti o forta de temut. Pentru cine accepta raul si se poate teme. Acum sa vorbim despre Cristi. Tu il vezi ca pe un frate. Si nu e asa? Apartineti aceleiasi familii, aceleiasi rase de foc. Insa aveti de urmat drumuri diferite. El e pe calea inimii, iar tu pe cea a energiei. Tu trebuie sa-ti vindeci inima si sa-ti cureti sufletul, iar el sa-si foloseasca energia. Aveai dreptate gandind ca in tara asta se trezesc din ce in ce mai multi. E datoria voastra, a celor ce aveti lumina, sa-i faceti si pe altii sa straluceasca. Ti-am aratat mai demult o planeta a luminii. Asa poate deveni si Pamantul vostru. Deocamdata e dominat de fortele umbrelor, cu care te lupti tu si cei ca tine. Nu e deloc convenabil pentru voi ca au putut influenta planul material si pe alti oameni pentru a va aduce necazuri. Insa asta ar trebui sa va deschida ochii. Lupta, pentru tine, nu se va sfarsi niciodata. Cu cat se aduna mai multe forte negative in jurul tau, cu atat vei sti ca esti mai puternica si ca ai mai multa lumina. Nu te-ar ataca nimeni daca nu ar avea motive sa se teama de puterile tale. Ai incredere in tine si nu te abate de la drumul tau. Ridica-i si pe altii. Cand aceasta va deveni si ea o planeta a luminii, ne mutam pe o alta, unde e dominatia intunericului. Va trebui sa ma incarnez din nou acolo? Va fi alegerea ta, la fel cum a fost si aici. Cu Gabi ce voi face? Iti tot aparea camera torturii atat din cauza ta, cat si din a lui. Curata-i drumul, atrage-i pe altcineva, vindeca-i sufletul. Va trebui sa discut mai intai cu el treaba asta. Desigur, e normal, iar el va fi de acord. Revino, te vom astepta. Scaparea mea este Tatal... Termina cu prostiile astea! Nu te inchide iar in ritualuri si simboluri! Cred in Dumnezeu! Bine faci! Ce se intampla? De ce vreau, in ultima perioada, atatia oameni sa ma stranga in brate? E efectul cristalului. E bun conductor, capteaza si cedeaza energie. La fel esti si tu. Cu timpul, va trebui sa te ecranezi, sa-ti lasi deschise doar portile intuitiei si cunoasterii. Altfel se vor aduna din ce in ce mai multi in jurul tau si nu te vei putea imparti in toate directiile.

26 septembrie 1999 Mihai & Laura

Buna! Vino, te asteptam. Voiai sa stii despre Iulian. Da, cum e? Nu ai vazut in sufletul tau? Bezna, doar atat. Nu ti-ai primit deja raspunsurile? Ai incredere in tine. Si despre Cristi. Ai dreptate, a pornit pe drumul lui. Evolueaza si el rapid, ca si Iulian. Ii poti trimite caietul, ca sa aiba cu ce compara. Oricum, ai intuit bine, noi nu prea mai avem ce sa te invatam. Alegerea a fost intotdeauna a ta, totul a fost inscris in sufletul tau. Stii cum sa ajungi acum la informatiile de care ai nevoie. Noi ramanem langa tine pentru a te proteja. Mai voiam sa discutam despre strabuni. Despre cei de aici, sau din restul galaxiei? Despre toti. Ei au luat deja legatura cu tine, ii poti intreba orice. De acuma stii ce sa faci si cum, trebuie doar sa exersezi. Restul il gasesti in tine, in sufletul tau. Te iubim.