Noţiuni despre SK şi trezirea spirituală

Noţiuni despre SK şi trezirea spirituală

Ce este Şarpele Kundalini (SK-ul) sau energia Kundalini, cum i se mai spune? „Kundalini este energia care se află în stare latentă în trupul uman. Când aceasta forţă este trezită, ea se ridică de-a lungul coloanei vertebrale către chakra creştetului. În momentul în care Kundalini începe să se trezească, omul va simţi curenţi energetici puternici de-a lungul coloanei vertebrale, manifestaţi permanent – ziua şi noaptea”. Cam acesta este tipul de informaţii pe care-l veţi obţine dacă incercaţi sa aflaţi ceva despre SK, de parcă v-aţi pricopsi cu boala Parkinson prin nu ştiu ce tehnici de magie sau că asta ar însemna trezirea spirituală. În realitate, ceea ce numim trezirea spirituală este de fapt activarea subcortexului, cel puţin dacă e să ne bazăm pe cercetările ruşilor. Adică, cu alte cuvinte, ni se activează creierul şi începem să folosim un picuţ mai mult de cei 2-10 % din creier, cum fac marea majoritate a oamenilor. Datorită fluxului crescut de energie electromagnetică prin neuroni, este normal ca cel care reuşeşte să detecteze această energie în mod conştient, să o vizualizeze ca pe-o lumină sau un curent electric. Datorită formei coloanei, deci implicit si a măduvei, şi a creierului uman, este uşor de înţeles de ce este făcută asocierea vizuală cu cea a unui şarpe.
Pe măsură ce se activează subcortexul, devenim tot mai conştienţi de propria persoană, începem să simţim energia care circulă în mod natural prin corp, devenim mai conşienţi de persoanele din jurul nostru şi interacţiunea energetică cu aceştia, de semnificaţia şi conexiunile evenimentelor din trecut care ne aduc în situaţia prezentă. Activându-se subcortexul, este evident faptul că informaţii care erau stocate în mod inconştient în subconştientul nostru vor începe să iasă la suprafaţă, în funcţie de zona nou stimulată din creier şi de importanţa pe care o dăm acestor informaţii. Este un fenomen normal şi accesibil tuturor, însă mult prea puţin studiat şi exagerat de mult mistificat. Desigur, s-au alipit o mulţime de condiţionări care de care mai negative şi mai nocive pentru individ: sinele omului = şarpe = Satan = demon = condamnat în ochii lui Dumnezeu. Astfel, oamenii devin tributari Bisericii (Templelor), cerşindu-şi cu greu câte un strop din libertatea de-a fi ei înşişi.
Nu e un secret faptul că şocurile psihice puternice pot să provoace aceste treziri spirituale, adica activări ale unor zone din subcortex, fapt îndelung speculat de cei interesaţi să „creeze supraoameni”. Pentru a ajunge însă la astfel de rezultate, până acum nu s-a pus baza pe educaţie, pe înlăturarea conştientă a condiţionărilor care ne ţin blocaţi în mentalităţi de tipul „eu nu pot, eu nu am voie”, ci s-a insistat în special pe şocurile psihice care înlătură brusc aceste condiţionări pe care le adunăm pe parcursul vieţii. Cum s-a procedat până acum? S-a împins subiectul la un pas de moarte, pentru ca acesta să îşi nege tot ceea ce avea cunoscut (condiţionarile legate) de viaţa sa, ca să înlăture toate convingerile sale de-o viaţă. E un procedeu extrem de dureros şi cu foarte multe victime, oameni care rămân nenorociţi pe viaţă. Cel mai indicat ar fi fost studiul psihologiei umane, depistarea şi înlăturarea blocajelor, adică a condiţionărilor care ne împiedică să ne atingem potenţialul. Dar cum acestui proces i se ataşează eticheta nebuniei, nu e de mirare faptul că nu sunt mulţi voluntari!